Leaganul cartierului

Capitolul 9

Din perspectiva lui Ovidiu

Nu puteam crede in ce hal ma tradasera asa-zisii mei prieteni. Era imposibil sa concep cum de alesesera banii in detrimentul meu. Nu suntem rude de sange, dar n-am crezut vreo data ca asta ii va intoarce impotriva mea. Ma intorsesem de unfe plecasem: la singuratate. Traiam un real cosmar. Nu stiam cum sa reactionez. Incepeam sa ma bucur de locul in care ma aflam. Era foarte simplu sa ii tin departe.

Gandurile mi-au fost intrerupte de usa celulei care s-a deschis zgomotos. Si-a facut aparitia un gardian pe care il mai vazusem, insotit de un tip masiv, chel, cam negricios si mai tatuat decat panoul de prezentare al unui salon de tatuaj. Nu ma speria. Vazusem si mai impunatori la viata mea.

-Ti-am adus coleg de camera, a ranjit gardianul. Bafta!

Cazanul cu picioare s-a asezat cat mai departe posil de mine si ma analiza de parca vedea prin hainele mele. I-am intors gestul, sa nu cumva sa-i las impresia ca ma intimideaza.

-Eu te stiu pe tine, a mormait tipul, inca fixandu-ma.

-Da? E posibil, i-am raspuns nedumerit. Nu traiam intr-un buncar, nu ma feresc de oameni.

-Esti relaxat. Imi place. Esti prieten cu Coco, frate.

-Suntem apropiati. Noroc ca locuim in acelasi bloc, ca altfel nici nu ne cunosteam.

-Ai noroc ca te-ai completat. Cand ies de aici il omor si pe el si pe papagalu' ala cu care lucreaza. Cum? Te bagi in tahat pana la gat si atunci il bagi pe altu'.  Imi pare rau de baiatul care infunda puscaria pentru ei. Si cioara aia cutva, ahhh!

Nu prea intelegeam despre ce votbea barbatul, dar nu suna prea bine.

-Omule, ia-o usor, l-am oprit cu interes. Despre cine vorbesti acolo?

-Coco asta al tau...se inhaitase un biet copil cu el. Voia sa-si intretina familia, da' nu si-a ales binr prietenii.

-Cum il cheama pe copil? ma trezesc ca il intreb.

-Catali,n parca. A vrut cioara sa mi-l prezinte, m-am tinut departe. Africanii astia mor pe capete cu un motiv.

Cuvintele imi intrau prin urechi, imi inghetau corpul si imi faceau capul sa doara. Realizam ca ce imi povestea nu era prea departe de filmul meu. Cata! Cata chiar era implicat. Si ea oare...?

_Am facut si eu tampenii, ca nu sunt aici in inspectie, a continuat el pe un ton folosit de vreun octogenar cand isi povesteste istoriile de viata.  Dar cand am pornit la drum cu cineva, nu il tradez chiar daca imi pierdeam si casa. Sunt infractor, nu mananc rahat.

Ce imi spunea chiar imi trezise interesul, pe langa faptul ca parea sa aiba o multime de informatii, informatii pe care voiam sa le aflu. N-as fi vrut sa stie ca eu sunt cel pe care il compatimea.

-Si cam ce stii despre afacerea lui Coco? l-am intrebat fara sa ma gandesc.

-Au incercat sa ma bage si pe mine, dar i-am mirosit. Afacerea era prea periculoasa si unul singur castiga.

-Adica e vrajala colaborarea asta?

-Uite ca s-a prins!

Nu puteam pune la indoiala ce spunea omul, dar ma ingrozea. Coco se arsese rau! Un lucru nu intelegeam: de ce dracului se aliasera fratii mei cu nenorocitul de Coco? Ce aveau de castigat? Poate ca ii santajase, sau...n-am idee.

-Te cauta o pupaza rosie cand asteptam in hol, m-a trezit omul din gandurile mele "filozofice". E a ta?

-Ba, nu. E o prietena. E cu fratele meu. Nu ma bag, i-am raspuns pierdut. Nu am pe nimeni.