Leaganul cartierului

Capitolul 3

Din perspectiva lui Ovidiu

Începeam sa ma intreb de ce dracu eram atat de ingrijorat pentru Cata. E om mare. Nu e nici copil, nici handicapat, dar nu ma puteam abtine.

Intrand in casa, am obsetvat ca si ceilalti doi "frati" ai mei lipseau. Nu m-am panicat. Cine ar vrea sa stea in mijlocul ziilei de iarna intr-o camera inghetata? Ma durea ingrozitot capul si m-am gandit ca ar trebui sa profit de ciudata liniste. M-am intins putin pe pat, gandindu-ma la sute de alte lucruri. La numai cateva zeci de metri de mine erau familii care petreceau Ajunul: cadouri, veselie, muzica si tot ce ar putea visa un copil, dar eu trebuia sa imi caut bunul prieten de teama ca l-as putea gasi in bucati sau il cautam tot restul vietii. Mă simțeam cumva dator față de ei intru cat imi salvasera viata.

Cum stateam si ma gandeam, plimbandu-mi ochii complet aiurea prin cameră, mi-a sărit în vedere o valiză a lui Câtă în care își ținea lucrurile. Nu aveam spatiu de dulapuri pentru toti insa nu ne plângeam. Nu mi se părea ciudat ca o vedeam aruncată pe podea, ci faptul că era deschisă și goală. Am sarit catre ea si chiar era complet goala. Lucrurile se complicau teribil. As fi sunat la politie, dar m-ar fi ridicat inainte de a incepe cautarea lui Cata.

Eta clar ca plecase, dar unde? Si de ce nu ne-ar spune? De atatia ani, de cand locuim impreuna, nu ne-am pierdut increderea unii in altii l. Totul la noi in casa se bazeaza pe incredere.

Netvos, mi-am aprins o tigara si m-am asezat pe un scaun in bucatarie. Nu am avut timp sa ma linistesc, ca am auzit soneria. Am lasat tigara pe o farfurioara folosita pe post de scrumiera si m-am indreptat spre usa. De partea cealalta am dat de un trup micut, slab, poate putin exagerat, imbracat intr-o pereche de blugi negri, mulati si o geaca de piele neagra cu accesorii argintii, încununat de un par lung, de un rosu care te-ar incalzi si in cel mai taios ger. Ochii albastri ma fixau, inghetandu-ma mai tare decat crivatul ce-si facea loc prin ferestrele de pe hol.

-Cata?, ntreaba ea fad.

-Nu, Ovidiu, ii raspund cu un zambet jucaus pe buze.

-Nu eram curioasa. Unde e Cata?

Am observat disperarea in gesturile ei totusi retunute. Stiam cine e: panarama lui Cata. Se pare ca nevoia de putina distractie era foarte mare de ajunsese sa-i bata la usa. Niciodata n-am tinut asa ceva prea mult pe langa mine. Se plictisesc repede si apoi incep sa te ciuguleasca de bani. Si cum nu prea dispun de asa ceva, nu imi permit sa pierd aiurea.

-Ce dai, dulceata, sa iti spun?

-Pastreaza cacaturile astea pentru petardele voastre. E acasa sau nu e?

-Da, e, dar doarme. A venit din oras tarziu si nu vrea sa fie deranjat. Eu, pe de alta parte, am niste timp liber.

Fara vreo explicatie, roscata imi trosneste una in umar si intra in camera pe langa mine. Pana sa ma dezmeticesc si sa o urmez, o aud strigand de furie. Am gasit-o cu fata alba ca varul  si uitandu-se in gol.

-Esti ok?, am intrebat-o complet debusolat.

-Spune-mi adevarul! Unde e Cata? Te joci cu viata unor oameni.

-Nu stiu, am strigat la ea fara sa-mi dau seama de volum. M-am intors catre fereastra si am continuat, de data asta foarte calm: a plecat aseara in oras si nu s-a mai intors.

Cateva lacrimi i-au rasarit in ochi. In acel moment am realizat ca nu era vorba doar despre sex si am decis sa fiu serios. Era cel putin la fel de ingrijorata ca si mine, dar sigur stia mai multe.

-Ai fost cu el?

-Da, pana cand n-am mai putut, a oftat, asezandu-se pe patul de langa ea. Ne-am intalnit cu un cumparator, foarte bun cumparator. Cata era fericit ca avea bani sa nu frece menta in Ziua de Craciun. Mi-a dat o parte, ca nici eu nu o duc prea bine. Am intrat intr-un bar sa ne incalzim, unde am dat de Coco. Asta m-a lasat singura si l-a chemat pe Cata la masa lui. Au disvutat destul de calm vreo 15 minute. Dupa asta, Cata a vrut sa plecam. Cand am iesit, Coco a sarit si l-a lovit. Am fugit, lucru care m-a derutat. Era nervos. Coco a strigat ceva de niste bani, dar n-am inteles ce. Ne-a luat Stefan cu masina, iar Cata s-a schimbat instantaneu. Ma rog, am stat putin cu el. Pe la 01:00 am dat iar de Coco;  nu mai era singur. L-au luat la bataie si, in tot haosul ala, el mi-a aruncat niste chei. N-am apucat sa le pun in buzunar, ca am primit un pumn in stomac si am ramas fara chei. L-au urcat pe Cata intr-o masina si au plecat in tromba.

Spusese toate acestea cu ochii fixați într-un punct în tavan. Nu știu ce mă deranja mai tare: faptul că fratele meu era posibil să fie mort, iar eu încă nu știam exact din ce cauza, sau ca o panaramă îmi fusese mai de ajutor decat prietenii mei. Mai mult ca oricând, trebuia să fac ceva și clar nu puteam singur. Roscata imi fusese de ajutor și aveam de gând să o țin aproape, dar nu era suficient. Intâi de toate trebuia sa dau imediat de Mircea și Bogdan.

-Imi imprumuti telefonul? Ne punem imediat in miscare.

Fără să ezite, mi-a întins un telefon fara vreun centimentru pătrat din carcasă nezgariat. Am vorbit cu Bogdan si am aflat ca fusesera chemati in afara orasului sa cumpere marfa, iar in mai putin de doua minute eram cu roșcata în mașină, în drum spre ei. Cea mai mare greșeală pe care o facusem era că nu îmi pusesem întrebarea cu ce au ajuns ei până acolo. Când i-am gasit, picioarele mi s-au înmuiat. Tranzactia se încheiase și mă așteptau la marginea drumului, iar cel ce a facut pe soferul pentru el era chiar Coco. Fata începuse să se agite, însă i-am făcut semn să stea calma. Am deschis portiera repede și am sărit asupra lui, punându-l la pământ cu o singură lovitură.

-Ce-ai, tutbatule?, a intrebat Mircea socat.

-Se da la femeile unora si pe aia care n-au vrea sa-i omoare, raspunde javra, incercand sa se ridice.

Cei doi erau la fel de derutati ca si mine. De unde, rahat, stia asta ce se intamolase in casa lui Stefan? Nici macar el nu stia, sau asa cred.

-Da-mi cheile, vierme!, am strigat amenintator, lovindu-l cu piciorul sa ramana jos.

S-a foit pe zapada si a zambit marsav.

-Ce fel de chei cauti, prietene?

L-am ignorat, indreptandu-mi privirea spre Mircea si Bogdan care se apropiasera de masina noastra si comunicau cu roscata din priviri. Nu stiu daca se cunosteau si, la acel moment, nici nu ma prea interesa.

-Baieti, hai sa ne caram! Avem treaba.

S-au urcat pe bancheta dun spate, eu la volan si am pornit spte Craiova. Roscata le-a relatat celor doi intamplarea din urma cu o noapte. Socul lor a fost cel putin la fel de mare ca al meu. La fel ca mine, nu aveau idee despre ce ne ascundea Cata.

-Ia asculta, m-am adreesat fetei din dreapta mea, ai vazut la Cata niste tigari verzi?

-Sigur. Am fumat si eu una. Sunt prea tari, dar se vand bine.

-Si de unde le avea?

-Habar nu am. Stiam ca e afacerea voastra, afacere de familie, nu m-am bagat.

Cu fiecare legatura pe care o cream, lucrurile deveneau tot mai neclare. Ce urma sa facem, nu aveam habar. Conduceam pe o strada destul de aglomerata si, deodata, am vazut in oglinda retrovizoare masina lui Coco. M-a speriat putin, mAmai ales ca nu vedeam calea de scapare. Am oprit la semafor, dupa cum e normal, iat el s-a oprit in masina noastra. Viteza nu era mare, dar suficienta cat sa ne zdruncine bine.