Un suflet și jumătate

Capitolul 1

Mda...deci, o nouă carte...csf? N-ai csf.
În fine, sper să vă placă.
Dorm...dorm atât de bine, dar totul trebuie să aibă un sfârșit, nu? Mă trezesc și primul lucru pe care-l fac este să iau telefonul de pe noptieră și mă uit la ceas. E 8:30 dimineața, oftez greoi și mă dau cu silă jos din patul moale și atât de confortabil. Ies din camera mea și încep să-mi fac rutina zilnică.

Deci, să mă prezint. Numele meu este Charon și am 18 ani. Părul meu este castaniu, ochii gri și port ochelari.

De obicei sunt mai retrasă, ce pot spune? Nu am un statut prea bun în liceu, toată viața mea socială a fost ruinată de către Amanda (tipa populară a liceului ce e mereu plină de aere) și minionii ei, Sandra și Rebeca. Oricum, îmi place să citesc, sunt mai mereu cu nasul în cărți, îmi mai place să desenez și să ascult muzică, în general ascult heavy metal și rock iar trupele mele favorite sunt Iron Maiden, 3 Inches of Blood, Metallica, Hammerfall și Saint Daemon. Nu prea par genul ăla de persoană care ar asculta astfel de muzică, dar asta e.

Revenind la oile noastre, acum mă îmbrac într-o pereche de blugi negri, un tricou alb și un hanorac negru. Îmi iau ghiozdanul în spate și ies din cameră, cobor repede scările și mă încalț.

-Mamă, am plecat! Strig în timp ce-mi leg șireturile de la adidași.

-Ok! Să ai grijă și distrează-te. Spune mama venind la mine.

Termin și mă uit la mama. Aceasta are părul blond și șaten cu ochii verzi.

O iau în brațe și o pup pe obraz, mă desprind din îmbrățișare și îmi iau la revedere ieșind pe ușă. Chiar nu am niciun chef de școală azi, mai ales că avem și un test la geometrie. În plus mai e și Amanda ce mai mult ca sigur o să-și bată joc de mine ca de obicei. Ce nu aș da ca măcar o zi să scap de ea, nu cer chiar atât de mult, nu?
Mda...nu am eu norocul ăsta.
Îmi bag căștile în urechi și dau pornesc muzica, îmi trag gluga pe cap și mă uit la cerul înnorat 'Probabil va ploua...la naiba, și nici nu mi-am luat o umbrelă cu mine' oftez și continui să merg fără niciun chef.
Pe drum dau fix de cea mai dragă persoană mie, Amanda (sarcasm la greu). Aceasta se îndreaptă spre mine și tot dă din gura aia mai ceva ca o moară stricată, dar degeaba. Nu o pot auzi deoarece ascult muzică, era și logic. Continui s-o ignor și îmi văd de drum până când aceasta îmi scoate o cască din ureche și spune:

-Nu mă mai ignora! Eu te ignor pe tine, nu tu pe mine!

Oftez dându-mi ochii peste cap și mă uit la roșcata cu ochii verzi ce mă tot cicăle la cap.

-Ce mai vrei? O întreb în timp ce opresc muzica.

-Dacă azi nu o să mă ajuți la testul de la matematică, poți să-ți iei la revedere de la asta. Spune aceasta în timp ce îmi ia telefonul din mână.

-Pff, vezi să nu. Îmi iau telefonul înapoi și îmi continui drumul.

Aceasta vine după mine și mă tot amenință că ba că o să regret fiindcă nu o ajut sau pur și simplu mă jignește, continui s-o ignor 'Nu o băga în seamă, nu te enerva. Ignor-o total'
Ajung într-un sfârșit la liceu și intru în incinta acestuia.
Merg pe holurile aglomerate îndreptându-mă spre sala de clasă. Prima oră o avem cu diriga, aceasta este o femeie super de treabă și cu un suflet mare. Ce mi-aș dorii ca astfel de persoane să existe mai des. Aceasta predă istoria, și de când cu ea parcă îmi place istoria din ce în ce mai mult, îmi place modul în care predă și explică, în comparație cu ceilalți profesori care de abia că au de gând să ne explice ceva cu mai multă răbdare.

Stau în ultima bancă lângă geam și citesc dintr-o carte până își va face diriga prezența la oră, cam întârzie și în clasă deja s-a declanșat haosul, e o gălăgie de nedescris, pariez pe cât vrei că toată această gălăgie se aude până în capătul holului. Brusc se lasă liniștea și toți se așează grăbiți la locurile lor, îmi iau ochii de la carte și o văd pe diriga intrând în clasă fiind urmată de un tip, cel mai probabil el e un nou coleg. Acesta are părul brunet și ciufulit, ochii căprui, cercel în ureche și un piercing în buză.

(Mda...nu luați în seamă background-ul, altă poză sacsy nu găsiși)

Mă uit prin jur și ochii îmi cad pe cele trei, deja pot observa cum le curg balele Amandei și minionilor ei. Oftez și continui să citesc. Nu prea acord atenție la ceea ce se vorbește acum în clasă dar cuvintele "Vei sta în bancă cu Charon" îmi captează atenția, mă uit la doamna diriginte și observ că aceasta îi arată tipului să se așeze lângă mine fiindcă alte locuri libere nu mai sunt. Acesta nu are nimic de obiectat și se așează cu mine în bancă. Bag de seamă că mimozele se uitau la mine și roșcata se cam încrunta puțin. 'Grozav! Asta îmi mai trebuia! Acum cu ăsta lângă mine, v-oi atrage mai multe priviri ucigătoare de la Amanda și minionii ei. Ce tot fac ca să merit asta?' oftez greoi și tipul nou se uită puțin confuz la mine. Nu zic nimic și acord atenție orei.

*în pauză*

Tipul ăsta tot continuă să se uite la mine în timp ce citesc, îi simt privirea intensă asupra mea și mă uit la el.

-Ce e? Îl întreb pe acesta.

-Ce citești?

Nu spun nimic și ridic cartea arătându-i coperta acesteia pe care era scris cât de mare posibil titlul acesteia și autorul.

-......

Pun cartea înapoi pe bancă și continui să citesc sprijinindu-mi capul într-o mână.

___________________________

Mda, cam atât pentru început. Sper că va plăcut și aștept părerile voastre ^^