Again [ Harry Styles- Tradusă ]

Capitolul 3

Kick are un apartament cu două camere numai pentru ea și pisica ei. Părinții îi plătesc chiria cu plăcere, așa poate excela la NYU fără să fie nevoită să trăiască în dormitoarele 'mult prea depravate' din campus. Pentru că o fată cu propriul apartament în oraș și un statut nu își permite să stea în acele condiții; asta are logică, cred.

În realitate trăiește ca și Carrie Bradshaw; schimbă bărbații cât de des posibil, în căutarea lui Mr. Right. Cred că aș fi făcut același lucru dacă viața mea nu ar fi atât de distrusă. Nu prea pot să îmi imaginez asta cu exactitate în timp ce stau pe patul dormitorului și mă relaxez pentru prima dată pe ziua de azi. Mă simt în sfârșit liberă să mă las pradă oboselii și adorm fără să îmi dau seama.

Stau dreaptă și mă holbez la camera întunecată, fiind trezită de șoaptele venite din sufragerie.

"Știu, n-am avut nicio idee că va fi aici, dar cred că a avut o zi extrem de grea. Da știu, dar este extenuată și trebuie să o las să doarmă." Kick pare frustrată și destul de enervată. "Ne vedem mâine, okay? Nu știu exact ora dar mâine cândva. Da, promit! Okay, pa."

Ultimul lucru pe care vreau să-l fac este să evaluez apelul lui Kick; oricine a fost la telefon părea destul de dornic să o vadă și este departe de mine să stau în calea plăcerii adevărate.

"Francesca iubirea mea!" Țip în întuneric în timp ce aud pașii săi trecând pe lângă ușa dormitorului. Se oprește și o deschide, aprinzând lumina cu un zâmbet pe față. "Sună-l înapoi și spune-i să vină."

Gura i se deschide de uimire, toată culoarea dispărându-i de pe chip.

Mă așteptam să înceapă să râdă.

Stau și mă holbez la ea, concentrându-mă pe reacția sa. Este puțin prea surprinsă că am auzit totul.

"Eu..eu.."

"Ce s-a întâmplat?"

Ia o gură adâncă de aer și încearcă să își revină din starea de șoc. Emoția și râsul total forțat pornesc alarme în capul meu.

Kick este pe cale să mă mintă.

"Nimic! Eu doar sunt șocată că ai auzit totul. Eram cam la două camere distanță și vorbeam foarte încet."

"Nu, șopteai de fapt." Spun și mă încrunt. Nu îmi place înșelăciunea și nu îmi place să mă îndoiesc de cineva în care am încredere. "Sună-l înapoi. Spune-i să vină...nu îmi pasă dacă apare aici, voi pleca oricum."

Îmi iau pantofii și mi-i pun în picioare în timp ce stau pe marginea patului.

"De ce? Nu pleca! Ai venit și te-ai dus direct în dormitor; nici măcar nu am apucat să vorbim sau ceva."

În timp ce ies și traversez holul Kick mă urmează, implorându-mă să rămân. Cu toate acestea, cuvintele sale îmi trec pe lângă urechi; trebuie să plec de aici cât mai repede și să îmi înlătur suspiciunile. "Trebuie să fii înfometată, am gătit spaghete. Haide Ce, te rog."

Este doar un simplu cuvânt, dar totuși îmi aprinde beculețele imaginare și mă determină să mă opresc și să mă mai gândesc odată.

Poate reacția mea este exagerată...sau poate am devenit mai moale din cauză că rugămințile sale mi-au ajuns la inimă; îmi e dor să-mi petrec timpul cu ea.

"Preferi să mănânci spaghete cu mine în loc de o partidă bună?"

Mi-am ridicat o sprânceană, cu adevărat îngrijorată în legătură cu sănătatea ei, dacă este cazul. Ea roșește din cauza limbajului pe care l-am folosit, dar îmi zâmbește dulce.