Hai La O Poveste

#55

Era cam, sfârșitul verii, și ma gândeam s-o vizitez pe bunica mea.
Când m-am dus la ea, arata foarte ciudat, era speriata, traumatizata parca.. Se tot uita pe pereți și zicea "Nu! Nu! Lasă-mă!"...
După puțin timp mama a dus-o la un psiholog, iar eu cu fratele meu, am rămas sa adunam prin casa. Când am intrat în pod sa duc niște cuti, a căzut o carte, parca de nicăieri.
In ea scria despre iad, și despre rai, despre infernul care va avea loc pe pământ, despre ziua în care v-om muri cu toții.. Am aruncat cartea și am fugit.. Seara cam pe la 2, m-am pus sa ma culc. Simțeam ca ma sufoc și nu pot închide ochii, iar în camera era un aer rece parca de iarna, și simțeam cum sunt privita.. În ușă se reflecta din geam o umbra care parca se uita la mine, după auzea cum cineva urca pe scări, se auzea lemnul trosnind, eram singura acasă, nu ma puteam mișcă deloc și umbra aia se apropia de mine, am început sa plâng, atunci a apărut fratele meu. De dimineață am găsit acea carte ciudata sub perna mea...