Tabara cu peripetii

Capitolul 9

O noapte linistita.Cerul este albastru, iar stelele formează tot felul de constelatii uimitoare.Vantul adie uşor, miscand frunzele copaciilor in toate partile.

Dupa povestea infricosatoare,eu si Bri,ne-am îndreptat spre cabana.

-Mi-e somn!spun eu in timp ce casc.
-Eu nu mai vad pe un de merg de oboseala,spune Bri in timp ce se îndepărtează de mine.

O trag de mana si ii zic:

-Hey!Incearca sa deschizi ochii,daca nu vrei sa ajungi in padure!ii spun eu râzând.
-Hm!Ce?spune ea,in timp ce deschide ochii largi,se intoarce spre mine,apoi ne continuam drumul.

Dupa cateva secunde,deschid usa de la cabana si intram incet.Ma gândesc ca Mada si Andreea dorm deja,pentru ca nu le-am vazut de ceva vreme.

Ajung langa patul meu,apoi aprind veioza. In camera suntem doar eu si Bri.Se pare ca fetele nu au venit inca.Ma gândesc oare ce fac...ma uit catre ceas si observ ca este ora 3 dimineata.

-E ora trei dimineata!Ma pun la somn daca vreau ca maine sa ma trezesc la 9,spun eu aranjand patul.Maine e duminica...asa ca ne trezim mai tarziu,spun eu cu zambetul pe buze,dar observ ca Brianna a adormit deja.

Merg la baie,ma pregatesc de culcare, apoi cand ies,ma trantesc direct in pat.
Sting lumina si dupa ce casc inca o data,adorm.

***

Stau cu picioarele in lac,si-mi privesc reflexia.Căzută pe gânduri,imi misc picioarele in sus si in jos,iar in mana dreapta tin cartea Andreei.Mi-e dor de parintii mei,de Lyla...de prietenii mei...si de multe altele.Mai este mult pana se termina vacanta,si nu-mi pot suna parintii,fara telefon.

-Hey!Esti bine?

Aud o voce calmă.Ma intorc si o vad pe Bri îngrijorată.

-Da...sunt bine...doar ca imi e putin dor de lucrurile pe care le faceam in Timisoara,de parintii mei,de Lyla,de prietenii noştri...sti tu!ii spun eu zâmbind.

Se aşează langa mine si ma prinde de dupa gat.

-Te inteleg...Sti?In tot acest timp si mie mi-a fost dor de tot ce ai enumerat tu...dar mai sunt aproape doua luni si plecam de aici.
-Ai dreptate!spun eu oftand.Hai,sa vedem ce fac Andreea si Madalina.
-Haide!

Ne ridicăm amândouă de pe ponton si mergem spre cantina.Fiind ora 12:30 cred ca mananca.

Cand ne apropiem, o vad pe Andreea si pe Madalina ieşind din cantină supărate. Mergem catre ele, apoi eu intreb:

-Ce s-a intamplat?
-Astazi mergem cu barca pe lac,spune Madalina.

Eu si Brianna ne uitam una la alta,apoi ne uitam încruntate catre ele.

-Si pentru asta sunteti supărate?
-Da!Eu nu stiu sa înot,spune Andreea.
-Bine,dar ne dau veste de salvare,deci daca te răstorni cu barca,nu te îneci.
-Dar tot mi-e frica.
-Si tu,Madalina,de ce nu vrei sa te plimbi cu barca?intreaba Brianna.
-Pentru ca trebuie sa stam fata si băiat. Nu il suport pe un coleg de-al meu,asa ca sunt sigura ca profesorul nostru,ma va pune cu el.

Deci,fata,băiat,asa a zis Madalina.Nu vreau sa ma plimb cu un băiat,vreau sa ma plimb cu Brianna.

-Nu!Bri,pe tine sigur te va pune cu Alex si pe mine cu Daniel.Nu vreau asta!
-Nici eu!Pentru prima oara cand voi calca pe o barca,vreau să o fac cu tine,nu cu altcineva,spune Brianna.

***

-Aliniati-va!striga profesorul catre noi,in timp ce tine o foaie cu numele noastre. Pentru activitatea cu barca,vreau ca fetele sa stea in partea dreapta,iar baietii in partea stanga.

Pentru ce ne mai împarte?Oricum sunt scrise numele noastre pe acea foaie,dar urmez ordinele profesorului si merg langa celelalte fete.

-Gata?Bine!spune profesorul aranjandu-si ochelarii.Prima echipa este formata din Bucur Maria si Gabriel Albu.

Si asa au trecut urmatoarele minute, care au fost extrem de lungi.De fapt,au fost lungi pana cand mi-am auzit numele.

-Ghenea Cristina si...

Am inceput sa devin agitata.Mi-am încrucişat degetele la spate si am inceput in gand sa repet un lucru: "Sa nu aud numele  Daniel!Sa nu aud numele  Daniel!"

-...si Daniel Deh!spune profesorul intr-un final.

Atunci simt cum sangele imi fierbe in vene.De ce trebuie sa am mereu dreptate?De ce?

-Urmatorii sunt Constantinescu Brianna si Sârb Alexandru.

Eram sigura!Iubesc faptul ca am dreptate mai mereu,dar cateodata e prea mult.

O îmbrăţisez pe Brianna si mergem la bărci.Nu il vad pe Daniel si sper ca nici nu il voi vedea.Ca sa ma enerveze,sigur va canta una din melodiile lui,pe care eu le urasc.

***

Toate bărcile au plecat,doar eu mai stau pe ponton si astept.Soarele apune incet, incet,iar el nu a aparut inca.

Dintr-o data aud niste pasi apăsaţi si ca cineva sufla foarte greu.Ma intorc spre acea persoana si,pentru moment,imi venea sa ma arunc in lac.Era chiar Daniel.

-Au plecat deja?intreaba el gâfâind.
-Da!Au plecat!
-Pai...scuze ca te-am facut sa astepti!spune el scarpinandu-se in cap.

Dupa ce se gandeste cateva minute si este agitat se uita la mine si spune convingător:

-Haide!imi face semn cu mana si se indreapta spre barca.
-Unde?intreb eu încruntată.
-In barca!

Intra in barca si imi face semn sa merg langa el.

-Se întunecă...esti sigur?
-Da!

Intru si eu in baraca si dezleg sfoara cu care este legata barca de ponton.

-Eram sigur ca vom fi o echipa.
-De ce?il intreb eu uitandu-ma la reflexia soarelui din apa.
-Asa!imi raspunde simplu.

Incepe sa văsleasca si in câteva minute, fara sa-mi dau seama,ne îndepărtăm de malul lacului si de tabara.

Dintr-o data incepe sa fredoneze un cântec de-al lui.Va fi o ora luuuunga!Sper sa se termine cat mai repede.

---------

->am revenit cu un nou capitol dupa mult timp...sper ca va placut...
->sunt in drum spre Braşov ,tocmai din Timişoara...asa ca am avut destul timp ca sa-l termin =]]]
->astept sfaturi si păreri