Tabara cu peripetii

Capitolul 10

E deja intuneric,iar eu si Daniel suntem tot in barca.

-Ar fi timpul sa ne întoarcem!il atentionez.
-Da...,spune si intoarce barca pentru a ne îndrepta spre pontonul din tabara.
-De ce ai întârziat?il intreb eu uitandu-ma cu coada ochiului la el.
-Am vrut sa-i fac o farsa colegului meu de camera...
-Aha....
-Si am folosit sfoara...si nu stiu cum am reusit...dar mi-am legat mâinile si picioarele de pat...

Bufnesc in ras,nu m-am putut abţine.

-...am reusit abea dupa o ora sa ajung la nod si sa ma dezleg.

Apoi incepe si el sa rada.Amandoi râdeam.
Imi imaginam cum arata întins pe jos, incercand sa dezleagă nodul, cu mâinile legate.

-Iti place sa faci farse...ii spun eu.
-Da!De mic am fost "Regele Farselor".
-Nu mai spune!ii raspund zâmbind.
-Si ce farse mai faceam!Sa iti povestesc una?ma intreaba entuziasmat.
-Da!
-Eu si o fata eram intr-o barca ce plutea pe un lac ca acesta. Lumina lunii era singura sursa de lumina.Era atat de romantic...dar m-am prefăcut ca vreau sa-i spun ceva la ureche.Iti dai seama ca am prezis viitorul?Chiar a crezut ca ii voi spune ceva.Dar...

Ma uit la el si il ascult cu atenţie.Il vad cum se aproprie de urechea mea si imi sopteste "Dar am împins-o in apa!".Imi prinde mana si incearca sa ma arunce in lac.

Mi-am dat seama de ce vrea sa faca din momentul cand mi-a spus ca a prezis viitorul,dar in loc sa ma împingă el in apa,l-am împins eu pe el.

-Hey!striga el înnodând,ud leoarcă.
-Se pare ca nu ai prezis viitorul...Fata te-a împins pe tine,nu tu pe fata.

Am inceput sa rad cat puteam eu de tare, pentru ai face ciudă.Asta pana cand a răsturnat barca si am cazut si eu in lac.

-Acum cine rade?intreaba Daniel sarcastic,râzând.
-Oh,mai taci!ii raspund si il stropesc.

Apoi radem amandoi,dar Daniel observa ceva.

-Uite!In spatele tau este pontonul.Cred ca am ajuns in tabara.

Ma intorc si eu,pentru a vedea pontonul. Daniel prinde sfoara cu care e legata barca si amandoi înotăm spre ponton.

***

-Dă-mi mana!imi spune.

Ii întind mana si ma ajuta sa ma ridic pe scandurile şubrede ale pontonului,ceea ce e ciudat.Pontonul din tabara noastra are scânduri intregi,nu ca acesta.

Daniel leagă barca de un fier si ne întoarcem pentru a porni spre cabanele noastre.

-Mi se pare mie sau e schimbat locul asta?intreaba in timp ce ma uit mirată in faţa.
-Nu ti se pare!ii raspund.

Locul asta e ciudat.Locul pentru focul de tabara nu mai este,iar cabanele au dispărut si ele.In locul lor vedem o vila cu doua etaje,de-a dreptul imensă,cu ferestre mari.

Inaintam si observam ca este o casa părăsită.Daniel isi scoate telefonul si porneste lanterna.

-Stai asa!De unde ai acest telefon?il intreb curioasa.
-Mai am trei in geamantan.In caz ca ma prinde cineva cu el,mai am de rezerva.

După câteva minute,Daniel imi spune ceva.

-Casa asta a fost părăsită de foarte mult timp,spune Daniel uitându-se prin sticla sparta a geamului.Tapetul asta e foarte demodat.

Ma opresc din a studia casa si merg langa Daniel.Ma uit prin camera si vad niste fotolii rupte,un şemineu murdar,toata camera avea pânze de păianjen si mobila era acoperita de praf.

-Sa intram înăuntru!imi spune Daniel.
-Nu crezi ca ar trebui sa ne întoarcem in tabara,in loc să exploram?il intreb eu ironic.
-Nu!Nu cred!imi raspunde si deschide usa.Aceasta usa scârţâie mai tare decat cele din filmele horror.

Intru si eu cu el,deoarece mi-e putin frica sa raman singura in fata acestei case înspăimântatoare înconjurată de o padure.

Intram intr-un coridor micuţ,drept in faţa fiind o scara de lemn masiv.In partea dreaptă este o usa.O deschidem si intram exact in camera pe care am observat-o prin geamul spart.

-Uită-te in dulapul acela dacă gasesti ceva cu care sa ne acoperim,ii spun eu la Daniel in timp ce eu căutăm in sertare.
-De ce sa caut eu asa ceva?ma intreaba amuzat.
-Pentru a ne acoperi si pentru a ne usca parul.Tocmai tu ar trebui sa sti ca daca stai cu parul ud vei răci.

Tocmai atunci a inceput sa strănute.

-Da...ai dreptate!imi răspunde el.
-Am gasit!ii raspund in timp ce scot doua prosoape mari,gri dintr-un dulap.
-Cred ca aceste prosoape trebuiau sa fie albe.

Ţin in mana un prosop si pe celălalt il dau lui Daniel.Un nor de praf se ridica in timp ce noi le scuturăm.Intradevar,acum erau mai albe.

***

Ieşim din camera si inaintam prin coridor ca sa găsim o camera unde putem dormi,in timp ce ne ştergem pe cap.

Observ o usa care abea,abea se mai ţinea in cadru.O deschid pentru a vedea daca este ceva pe ce sa dormim.

-Boo!dintr-o data sare Daniel in fata mea.
-Cum?Erai in spatele meu!Cum ai intrat?
-Prin gaura din perete,spune râzând de reacţia mea.

***
In partea stanga a coridorului era inca o usa.

-Poate aici vom gasi ceva pe care sa dormim,spune Daniel in timp ce deschide usa.

Găsim doua canapele si un televizor spart din anii '90.Ma aşez pe o canapea si impachetez prosopul pentru a tine loc de perna.

-Cat e ceasul?il intreb in timp ce casc.
-E ora 00:20.
-Eu ma pun sa dorm.Vreau sa plecam devreme de aici,pentru a nu observa nimeni ca nu suntem in tabara.
-Si eu vreau sa dorm.

Amandoi adormim pe canapelele vechi si prăfuite.

------------

Hey!Imi pare rau ca a durat atat sa postez acest capitol...
->azi a fost ziua mea...La mulţi ani mie! =] :D
->astept sfaturi si păreri despre acest capitol si despre carte :*