Tabara cu peripetii

Capitotul 11

Deja s-a luminat afara,iar eu si Daniel ne trezim din cauza ciripitului păsărerelor care se aude prin geamul spart al camerei .

Eh...Mi-am dorit ca măcar in ziua aceasta sa ma trezesc asa...dar dorinta mea nu s-a îndeplinit!

"Poc!"s-a auzit dintr-o data,dinspre coridor.Ma trezesc speriată si ma dau jos de pe canapea.

-Daniel!Trezeste-te!il strig şoptind, pentru a nu-l speria,in timp ce îl bat pe umăr.
-Hă?Ce!?Ce este?ma intreaba adormit si cu ochii abea deschişi.
-Am auzit ceva spargandu-se.
-E ora 5 dimineaţa!Mai lasă-mă sa dorm.

Dupa ce Daniel se întoarce cu spatele la mine,am auzit cum s-a spart o sticla.Ma ridic in picioare si ma uit spre usa,iar Daniel tresare speriat,ridicându-se si el de pe canapea.

-Cred ca a venit cineva,imi spune Daniel uitându-se cu ochii aţintiţi spre uşa.Sa plecam!

Ma uit la el si observ ca e agitat.Daca e cineva din tabara si ne cauta?Daca plecam,nu ne vor gasi.

-Acum!imi spune in timp ce îşi ia telefonul de pe televizor.
-Poate e cineva din tabara si ne cauta.
-Nu crezi ca daca ne-ar cauta,ne-ar si striga numele?

Aici are dreptate.Deschid usa si părăsim amandoi camera prăfuită.Raman socata de ceea ce vad:inca o usa întinsă pe jos si doua trepte din scara,rupte.În camera din stanga coridorului se aud niste cuvinte spuse in şoaptă.Eu si Daniel începem sa alergam pe vârfuri,pentru ca acele persoane sa nu ne audă.

Asa s-a intamplat totul,pana în acest moment,când noi suntem inca in coridor si mergem pe varful degetelor,in liniste.

Ne întoarcem cu faţa spre camera de unde se auzeau şoaptele pentru a fi siguri ca nu ne urmareste cineva. Mergem cu spatele cand deodată ne lovim cu spatele de cineva.

-Aaaaa!tipa persoana respectiva,apoi ţipam si eu,si Daniel.

Dupa multe secunde de ţipat ne oprim pentru a lua aer.Imi dau seama ca erau de fapt doua persoane.Erau Brianna si Alex.

-O,Doamne!Voi eraţi!spun eu zâmbind, apoi imbratisand-o pe Brianna.

Ma bucur atat de mult sa o vad,de parca nu am văzut-o de un an,si nu exagerez!Sa nu ne vedem o zi intreaga inseamna o eternitate pentru noi.

-Ce e cu tipetele astea?striga si Madalina care,impreuna cu Andreea,iese din camera de unde se auzeau şoaptele. Oh,Criss! Te-au gasit!spune apoi, zâmbind si imbratisandu-ma.
-Ma bucur ca esti teafăra!imi spune Andreea si ma îmbrăţişează si ea.
-Cum ati ajuns aici?intreaba Alex.

Eram prea obosiţi,si eu,si Alex ca sa-i povestim.Eu am dormit toata noaptea cu griji,nu am dormit deloc bine.

-E o poveste lunga,spune Daniel,si nu avem timp sa va povestim,e ora 6.Mai avem o ora sa ajungem pana la tabara.
-Ai dreptate!Veniţi repede!spune Brianna.

Am inceput sa mergem in pas alergător pana la bărci.Am iesit pe usa imensa a vilei,in timp ce m-am uitat pentru ultima data la ea.

Soarele lumina mai tare ca niciodată.Ne urcam repede in bărci.Eu si Brianna stam intr-o barca,Andreea si Madalina in alta barca,iar Alex si Daniel in alta barca.Toti stam îndeapropape,asa ca putem povesti.

-Cum aţi stiut unde sa ne găsiţi?intreb eu curioasa.
-Aici veneam vara trecuta,impreuna cu elevii din şcoala mea,pentru a sta departe de regulile si jocurile care nu ne placeau,imi spune Madalina.

Nu ma aşteptam la acest raspuns.Ma asteptam ca fetele sa-mi spună ca ne-au cautat in atâtea locuri incat asta a fost singurul loc care a mai ramas pentru a ne cauta.

-Ce s-a intamplat in tabara,cat timp am lipsit?intreb curioasa.
-A venit profesoara Anca sa ne verifice daca am ajuns toti la cabanele noastre,raspunde Brianna.
-A observat ca nu sunt in camera?intreb îngrijorată,dar totusi,ma gândesc ca daca ar fi observat,ar fi venit chiar ea sa ne caute,pe mine si pe Daniel.
-Stai linistita!Am avut un plan,ma asigura.Am văzut-o pe geam cand se îndrepta spre cabana noastra.Andreea a mers la baie si a pornit apa de la duş.
-Şi...am spus,in timp ce ii fac semn sa continue.
-Şi a intrebat unde esti,iar noi am zis ca esti la baie,faci un dus.Dar la inceput nu ne-a crezut si a mers langa usa.A auzit duşul si apoi a plecat.
-Sti ca am cea mai buna prietena din lume?o intreb zâmbind.
-Nu!spune ea ironic.Cine e?

Apoi radem amândouă.

-Daniel,cat este ceasul?il intreaba Brianna.
-E ora 06:30,raspunde in timp ce se uita la telefon.
-Sa ne grăbim,daca cineva se trezeste mai repede?intreaba Andreea îngrijorată.
-Nu-ti face griji,ii raspunde Alex.

Ne-am continuat drumul.Am inceput sa grăbim pasul,vaslind din ce in ce mai repede si sa cântăm.

-----------------------------

->am revenit cu un nou capitol =]
->astept păreri si sfaturi