Povestea mea [FINALIZATA]

Capitolul 13

Lyam pov**

Doua saptamani. Doua saptamani nenorocite in care astep sa se trezeasca. Dupa ce afost lovita de tir, am dus-o de urgenta la spital. Acolo ne-au spus ca daca nu ar fi fost acea masina acum era moarta. Doctorul ne-a spus ca a intrat in coma si nu stie exact cand se va trezi sau daca se va mai trezi. 

Si acum iatama aici pe acelasi scaun pe care am stat in astea 2 saptamani. Il astept pe doctor care a zis ca trebuie sa-i mai faca un ultim control, sa vada daca i s-au vindecat complet ranile.

Dupa cateva minute il vada pe doctor iesind cu o fata....trista. O NU!! Sper sa nu fie ceva rau.

- Tinere am o veste buna si una rea.Cea buna este ca sa trezit ,dar..

-Grozav!

-Dar a doua veste este ...ca are amnezie.
-Cum?! In momentul asta simt ca imi cade cerul in cap. Nu is mai aminteste, dar oare ce momente din viata ei nu isi mai aminteste?
-Pot sa intru,s-sa o vad?
-Desigur.
Pasesc in camera alba si o vad, sta in sezut si ma priveste nedumerita. Oare isi mai aminteste de mine? Sau de familia ei?
-Hey, cum te simți?
-Ămmm, bine cred,dar ce caut intr-un spital? Răspunde-mi Lyam.
Atunci cand mi-am auzit numele, inima mea a ratat o bătaie.  Oare isi aminteste?
-Iti amintesti de mine?
-Da, esti baiatul nou de la scoala.
Iar acum..... parca mi-a fugit pământul de sub picioare.
-Ce iti mai amintești?
-Tot ce imi amintesc este ca dupa scoala am mers acasa,iar porma am avut o..o cearta mai nasoala cu tata. Asta este tot ce imi amintesc. Dar tot nu inteleg cum am ajuns aici?
-Iti voi spune adevărul,dar te rog sa ma crezi. Ai ajuns aici din cauza unui accident de masina ,pana acum cateva minute ai fost într-o coma de 2 saptamani.
Ai fost lovita de un tir in timp ce conduceai pe contra sens ,deoarece vroiai sa ma intreci.
-Lyam, chiar nu am chef de glume acum. Asa ca...
-Nu glumesc.
Se uita spre mine  speriata si confuza. Nu suport sa o vad asa ,daca i-as fi spus adevarul de la început acum nu mai eram aici ,in situatia asta de cacat.
Dar cum situatia nu era destul de confuza ,mai intra si Ryam pe usa ca o tornada. Serios ?! Fix acum?
O ia in brate , iar acum se uita la el ca la o fantoma.  Normal ,doar il credea mort.
-(R)Surioara esti bine? Te doare ceva?
-(K)T-tu e-esti ...nu ,nu are cum! Sunt la camera ascunsa sau cum? Pentru ca fratele meu e mort, iar tu semeni cu el dar nu esti el!
-(R)Kira... Te rog sa ma asculti...
-(K)DOVEDEȘTE ! Intr-un fel va cred,din nu stiu ce motiv va cred ,chiar aimt ca multe amintiri sun in ceata acum pentru mine,dar nu am ce face sun neputincioasa..
-Cat ne ai pe noi ,niciodată nu vei fi neajutorata.
Ochii ei de smarald ,acum sunt invadati de lacrimi ,lacrimi pe care nu as mai fi vrut sa le vad.
Tristețe. Confizie. Frica. Dar si speranța se regasesc in ochii ei care in acest moment sunt ca niste carti deschise.
Cum oare sa ii reaminteasca toate amintirile? E ca si cum ai citi o poveste.
-( R) Incendiile,padurea , Max,masina de la mine si Josh, pistele ,Cursele ilegale ,mama si tata, esti Regina !

Kira pov**
Esti Regina   aceste cuvinte mi-au invadat mintea. Brusc toate amintirile dau navala in capul meu. Imi amintesc!
-IMI AMINTESC!! CHIAR IMI AMINTESC!! Si ar in bratele prea scumpului meu fratior .
-(R)Of Kira,nici nu sti cat ma bucur ca ești bine sau ca am insistat cu armura pentru acea masina.
Si imi amintesc ca o anumita persoana din aceasta incapere are de dat niste explicati de dat. Nu-i asa Lyam?
-(L) Nici nu ma asteptam sa scap. Uita stai linistita si lasa-ma sa-ti povestesc.
Dupa o ora întreaga de explicații. Nici nu am cuvinte. Nu mai stiu ce sa zic.
-Daca ai fi avu incredere in mine ac nu mai eram in situatia asta de rahat.
-Stiu,stiu asta mi-am tot zis-o din clipa in care nu te-am mai găsit. Imi era frica sa nu te indepartezi de mine. Daca ma urasti ai tot dreptul,la dracu chiara ai tot dreptul,dar eu voi astepta,voi astept pana ma vei ierta.
-Promiti sa ai increderea in mine  si sa nu imi mai ascunzi lucruri?
-Promit. Plus ca la cat mai fugarit de mai aveai un pic si ma castrai,cum sa iti mai ascund ceva?
Un chicot slab imi scapa dar nu mai adtept nimic si sar spre el si il sarut. Primele secunde ramane inca in starea de soc,dar porma imi raspunde la sarut.
-(R)Stiti,nu vreau sa deranjez dar mai sunt si eu pe aici.
La aceasta afirmatie eu si Lyam ii aratam semnu  pacii in acelasi timp,insa nerupand sarutul.
-Acum hai acasa deoareve mai avem si scoala.
-Off,ai stricat momentul .BINE FIE!

Patru ani mai tarziu...

Anii astia au trecut foarte repede. Acum am 22 de ani si sunt la facultatea de informatica,in ultimul an. Am propria mea firma internaționala . Si pot sa ma laud ca am ajuns printre cei mai mari CEO ai lumii.
A da si acum stau on L.A. impreuna cu Lyam ,Ryam a preluat afacerea tatei. Unei firmi de arhitectura.
-Alo?
-Buna dragule!
-Buna iubito!
-Ce faci?
-Tocami am ce am plecat de la firma si ma duc sa pregatesc supri...adica mai am nitica treaba.
-Ce sa zic ,nu prea edti bun la a tine secrete. Sii unde ma duci?
-Surpriza! Te iau diseara la 7 sa fi gata.
-Ok pa!
-Pa iubito!
Ok deci tre sa ma grabesc deoarece edte 5 si nu stiu unde ma va duce capiatul ala.

Însfarsit sunt gata si este 6:55.
Ies din casa incui usa,dar raman uimita cand in fata mea se afla o limuzina neagra, iar pe geamul ei se afla un biletel.
,, In viata drumul spre destinatia ta este necunoscut. Nicioadata nu sti cum sau prin ce fel vei ajunge unde iti doresti,dar in cazul acesta tu trebuie sa te urci doar in limuzina si vei ajunge la surpriza "

Au trecut atatia ani dar tot nu renunta. Normal doar ii place sa fie mai misterios.
Ma urc in limuzina ,dar nu ii pot vedea chipul soferului.
In 30 de minut masina se opreste ,oar usa imi edte deschisa,de catre sofer care purta o pereche de ochelari de soare. Nu spune nimic si se urca inapoi si pleaca. Acum realizez ca sunt pe plaja. Iar in fata mea se afla o carare de lumânări completata de trandafiri. Merg pana ce dau de un foisor frumos imbracat si in care se afla Lyam cu un buchet imens de tramdafiri exac ca acela pe care mi-l daduse la prima noastră intalnire.
Toata seara a decurs minunat. Am dansat ,am ras si ne mai furam unu altuia cate un mic sarut.
-Kira?
--Da?
-Vreau sa ma asculti cu atentie ,bine ?
-Ok.
-Uite ne cunoastem de mult timp,ne iubim si am trecut peste multe in viata,dar eu vreau ceva mai mult..
Deja inima mea sa oprit,nu mai puteam nici sa respir.
-Si de asta vreau sa te intreb daca, vrei sa fi sotia me?
Iar acum inima mea a pornit cu putere,era cred ca cel mai frumos moment din viata mea.
-DA !!Sar in bratele lui si il sarut.
Ehh si de aici cred ca stiti si voi ce a urmat.

Hey dragilor! In sfarsit am reusit sa postez si per sa va placa.
Imi pare rau ca am ontarziat atat dar na acum cu scoala e mai greu.
Va pup si astept voturi si pareri.