Umbre Ale Trecutului // Hogwarts New Generation #2

Capitolul 4

  

    Îmi pare rău ca nu a filmat nimeni momentul. Feţele tuturor erau... Cel putin surprinse.

  Imediat ce mi-am revenit din șoc am sărit sa il prind pe Scor care era alb ca varul si cred ca mai avea putin si leșina.

   Am reusit sa il sustin in timp ce ma uităm si eu surprinsă la Astoria.

  -- Felicitări! am spus vesela, urmată de urările fericite ale celorlalti.

   După ce am reusit să îl fac pe Scor să se așeze pe un fotoliu m-am apropiat de Astoria si Am îmbrățișat-o, atenta la micuta fetita din bratele sale.

   -- Ma bucur sa te cunosc, Thalia! am șoptit aproape de bebelusul care dormea linistit.

   Judecând după zâmbetul lui Draco, spusesem exact de trebuia.

   -- Scor? Ești bine?

   Întrebarea precaută a lui James ne-a făcut pe toti sa ne îndreptăm atentia către proaspătul frate mai mare care privea șocat in jur.

   -- De ce... De ce nu mi-ati spus nimic până acum? a intrebat după câteva minute de tăcere apasatoare.

   -- Păi... Nu am fost pregătiti. Am ascuns burta mea cu o vrajă si am așteptat. Azi dimineată am plecat la spital unde am născut si am primit permisiunea sa ma întorc acasă, a explicat Astoria.

    -- Păi măcar acum am aflat! spuse Scor și ieși repede din salon.

    Am rămas toţi înmărmuriţi in liniștea mormantala pe care o lăsase Scor in urmă.

   Simțind tensiunea care se afla in încăpere si fata speriată si furioasă a Astoriei, am alergat cu totii in urma lui.

   L-am urmărit până in camera sa unde am reusit sa intrăm forțând putin ușa.

   --Ati venit! observă stând cu fata îngropată intr-o pernă.

   --Normal ca am venit suntem prieteni, nu? Vrem sa vedem ce ai patit.

   -- Ok, aprobă el. Vita sine amicis gravissimum onus est...

   -- Ce înseamnă asta? Si in ce limba ai vorbit?

   --Latină. E un proverb care înseamnă "Viata fără prieteni e o povară foarte grea."

   Ne-am uitat unii la altii surprinși înainte ca Scor să se uite la noi.

   -- Daca vreti sa discutăm, Rose si Al pleacă acum! spuse el arătând către ușă. Mergeti la mama si la tata. Vorbiti ceva cu ei.

   Le-am aruncat o privire îngrijorată înainte să coboare la parter.

  -- De ce ai vrut noi sa rămânem? a întrebat sora mea curioasă.

  -- James are un frate si o soră mai mică iar voi... Anul trecut ati descoperit ca sunteti surori. Vreau sa stati cu mine.

   In timp ce James se aseza pe pat privind neputincios, am tras-o pe Bri in cealaltă parte a camerei.

  -E confuz si speriat, are nevoie de ajutor. De asta a vrut sa rămânem noi aici! i-am șoptit.

  Geamana mea a incuvintat repede si s-a așezat lângă James în timp ce eu m-am așezat mai aproape de Scor.  

  --Din câte am văzut din reactia lui Katie de acum 2 minute, cred ca întelegeti, măcar putin ca nu stiu ce simt in momentul ăsta. Sunt speriat, ok?

   Am rezistat impulsului de a-l sufoca într-o îmbrătisare si am așteptat sa continue.

  -- De ce îti e frică? Ca nu o sa fii un frate mai mare bun? Sau ca o sa te iubească mai putin părintii tăi?

  Aproape ca săream pe James ca să îl fac să tacă dar Bri a reusit sa ma faca sa stau jos cu o singură privire.

  -- Cred ca de ambele...

  Cine a spus ca băietii nu au sentimente? Mie mi se părea foarte dragut ca era îngrijorat.

   -- O sa fii un frate foarte bun! Si părintii tăi o sa va iubească la fel de mult, chiar dacă o vreme o sa se ocupe mai mult de ea. Desi având in vedere ca mergem la Hogwarts nu o sa simti lipsa atentiei lor, se grăbi James sa își repare greșeala.

   -- Ok, mulțumesc ca m-ati ascultat!

    Toti trei l-am cuprins într-o îmbrătisare uriașă și nu am dat atentie ciocanitului in ușa, așa ca am fost surprinși sa il vedem pe Draco intrând in cameră.

  --Pot sa vorbesc putin cu Scor? a intrebat calm.

  -- Sigur! Hai sa mergem si noi jos! a spus Bri și am urmat-o.

   După ce am ajuns in camera in care se afla si mama lui Scor am stat lângă Rose si Albus să ne holbam la micuta bebelușa care dormea.

   -- Mama! Îmi pare rău ca am reactionat așa mai devreme! spuse Scor imediat ce deschise ușa sălii in care ne aflam. Ma poti ierta?

   Draco stătea in spatele lui privind curios, așteptând reactia soției sale.

   -- Nu-i nimic, scumplule! Inteleg de ce ai reactionat așa...

   -- Mulțumesc! Pot... Pot sa o tin si eu in brate?

    Ezitarea întelegeam ezitarea întrebării lui, fetita părea foarte micuță si fragilă... Dar Astoria părea foarte fericita așa ca Scor și-a luat inima în dinti și și-a luat surioara în brațe. 

   După încă o vreme Astoria si Draco au luat-o pe Thalia si au plecat, lăsandu-ne singuri în cameră. Cine a spus ca adulții sunt mai maturi decât copiii? Chiar înainte sa iasă din cameră, Draco a decis sa își pedepsească putin fiul.

  -- Scor, nu vrei sa le canti ceva la pian prietenilor tăi?

  --Tată! striga Scor disperat, încercând sa il oprească dar era mult prea târziu: James prinsese ideea din zbor iar tatăl sau plecase.

  --Oau, nu știam ca tu canti la pian! Nu vrei sa ne delectezi cu o piesă? 

   Râsetele noastre au umplut camera dar am tacut văzând ca prietenul noastru nu se simtea prea bine.

--Hai mai bine sa stăm toti împreună si sa ne jucăm ceva!

   Restul serii a trecut foarte repede chiar dacă începeam sa râdem de fiecare dată când vedeam pianul.

________________

Ce părere aveti? Chiar vreau sa aflu...

Dedicatie? Nu? Ok...

Cum mai e școala? (Ce intrebare idioata...)

  Sper ca vă place acest capitol!

  ❤❤❤