Umbre Ale Trecutului // Hogwarts New Generation #2

Capitolul 2

Ne invarteam deja in cercuri de cel putin o oră când răbdarea mea a ajuns egală cu zero.

-- Scor, de ce nu putem sa ne folosim baghetele sa ne ghideze până la ieșire? se plângea Bri.

--E protejat prin magie pentru astfel de vrăji!

Exasperarea lui Scor era vizibila si nu cred ca mai rezista la încă o întrebare.

-- Ce ziceti dacă ne-am despărti?

Auzind ideea lui James, ne-am uitat toti îngroziți la el.

-- Știi ca in filmele de groază mereu se intampla ceva rău atunci când grupul de desparte, nu? întrebă Rose agitată.

-- Dar nu suntem intr-un film de groază! Asta e viata reală. Și ascultati planul! O sa mergem câte doi pentru a acoperi o suprafata cat mai mare.

Poate ca planul lui James nu era atât de rău dar tot nu ma încântă faptul ca trebuia sa ne impartim in grupe.

-- Și cel care găsește ieșirea poate să scoată niște scântei din bagheta, nu? spuse sarcastic Scor.

-- Te rog, ti-am mai spus ca nu suntem intr-un film!

-- Atunci ce facem?

--Stiu! striga brusc Scor, încântat. Din afara labirintului putem face o vrajă care sa ii aducă si pe restul afară... Ce ziceti?

Am aprobat fericiti că nu aveam să murim în labirintul familiei Malfoy și am repetat cu totii cu grijă vraja.

-- Haideți sa facem ca un concurs! Cine găsește ieșirea câștigă! Facem echipe de fete si băieți?

-- Eu vreau cu Rose! spuse Al.

-- Eu cu Katie! aproape strigă Scor.

-- Ok. Atunci eu merg cu Bri! Sa pornim!

Ca la un semn, cele trei echipe au inceput sa alerge in directii diferite. După câteva minute in care am alergat in urma lui Scor, ne-am oprit in fata unui perete din frunze.

-- Perfect, acum pe unde o luăm?

Am ridicat din umeri si m-am uitat în jur.

-- Credeam ca stii sa te orientezi prin labirint! Ce s-a intamplat? am intrebat curioasă.

-- Am uitat ca labirintul își schimba forma. Am reusit de două ori sa găsesc drumul până in centru si înapoi dar... Chiar îmi pare rău ca am ajuns sa ne pierdem pe aici!

-- Mie mi se pare distractiv. Acum haide sa găsim ieșirea, vreau sa câștig concursul ăsta! zâmbesc si il trag după mine prin labirint.

La un moment dat, totul părea în ceata, alergăm la întâmplare si sperăm sa găsim ieșirea din întâmplare.

-- O să mor pierdut în grădină familiei mele! se plânge Scor.

-- Asta e destul de amuzant dacă o iei așa! râd de ideea lui.

După încă câteva cotituri care erau cel mai probabil greșite si realizarea faptului ca ne invartim din nou in cerc, am decis să ne oprim putin ca sa ne odihnim.

Așezati pe jos si sprijiniti de peretii labirintului, stăteam in tăcere, privindu-ne unul pe altul si sperând sa ne salveze cineva.

Brusc, am auzit un bubuit si am sărit in picioare.

-- Ce s-a intamplat? am șoptit speriată.

-- Chiar nu știu...

La următoarea bubuitura, l-am apucat pe Scor de mână și l-am strâns până când aproape i s-a oprit circulatia sângelui în mâna.

--Katie, dacă murim, nu e problemă dacă rămân fără o mâna dar dacă cumva o să trăim încă o să am nevoie de ea!

Am slăbit stransoarea, putin rușinată și mi-am cerut scuze. Am făcut cativa pași intr-o directie aleasă la întâmplare înainte de a auzi tipatul.

Simțeam cum o forta invizibilă ma trage catre un punct necunoscut mie. Am auzit încă o dată tipatul acela oribil si mi-am astupat urechile inainte sa îmi dau seama ca era vocea mea.

Am încercat sa ma prind de Scor care ma privea inmarmurit.

-- Ajuta-mă! am tipat, si m-am prins de brațul lui.

-- Nu! Katie, trebuie sa te lași dusă de vrajă! a strigat înainte de a îmi înlătura degetele încleștate pe brat.

-- Dacă nu mor acum, te omor! i-am strigat înainte de a fi ridicata de la sol si trasă brusc prin aer si tarata prin aer pe aleile labirintului.

Începusem sa ma obisnuiesc că sunt tarata de o forta invizibilă prin labirint când am văzut o fata cunoscută.

Am simtit cum puterea vrăjii slăbește si am căzut de la înăltimea la care ma aflam.

--Oh, doamne, ești bine? am fost cuprinsă în îmbrătisarea protectoare a surorii mele.

--Cred ca da. Dar m-ati speriat! Voi ati făcut vraja asta? am intrebat in timp ce ma ridicăm de pe jos.

-- Nu. Vraja asta cerea un nivel magic foarte mare si noi nu il avem! mi-a explicat James.

--Eu am făcut vraja! spune Draco zâmbind.

Nu îl văzusem până atunci acolo așa ca am mers sa il îmbrățișez.

-- Dar... Scor? Si Rose? Sau Al? am intrebat îngrijorată pentru prietenii mei.

-- Nu iti face griji, acum o aduc aici pe Rose. Urmează Al și Scor!

Multumită de explicatia lui Draco, m-am apropiat de sora mea si de James.

-- Multumesc! le-am zâmbit. Deci... Se pare ca voi ati câștigat... Cum?

-- Sa spunem doar ca eu sunt foarte talentat la gasitul drumului...

--Bri s-a transformat in ceva animal, nu? am intrebat, știind ca James nu avusese un rol prea mare in găsirea drumului.

Bri a zâmbit, in semn ca am ghicit din prima încercare.

Tipetele lui Rose au fost cel mai bun indiciu al faptului ca Draco o adusese și pe ea afară din labirint.

După încă câteva minute, am fost din nou cu totii împreună.

-- Asta a fost o experienta interesantă, nu credeti? încearcă Al sa privească partea cea mai bună.

După privirile ucigătoare pe care i le-am aruncat chiar inainte să ne îndreptăm către conac.

Am reușit sa adorm ușor, fericită ca petrecusem o zi frumoasă și... interesantă cu prietenii mei.

_______________________

  Cel de-al doilea capitol e gata! Vreau sa stiu ce credeti despre el si ce se va întâmpla in continuare.

  Am decis sa il public azi si sa postez cat de des primele capitole cât am timp de scris.

  Sper ca va place! ❤