Midnight Danger

17. Prinşi în pădure

HAYLEY'S POV

Mă aleg cu o tăietură nu prea adâncă, dar vizibilă şi dureroasă pe maxilar, chiar sper să nu-mi rămână semn. Chiar şi aşa, după ce Harry s-a ridicat de pe mine, n-am încetat să mențin contactul vizual şi fruntea sus.

- Crezi că îmi poți aduce o piatră? Am o idee interesantă în caz că răspunde din nou greşit..., spune Harry cu rânjetul pe față.

- Ok, Hamil, adu-i o piatră şi după aceea trebuie să te duci să-l iei pe Marvin de la baraj, e deja târziu, îi spune Crick bărbatului care a asistat până acum la scenă.

Acesta se conformează şi aduce o piatră de o mărime considerabilă, după care pleacă.

- Bun, următoarea întrebare...

- Am eu o întrebare foarte bună, Crick. Se uită cineva la filmările de pe camera de supraveghere? vorbeşte Harry studiind atent piatra din palma lui.

- Normal.

- Mm. Perfect! zice şi imediat observ cum aruncă piatra direct în camera de filmare, aceasta căzând imediat jos, spartă.

Crick nu apucă să reacționeze deoarece Harry îl ia pe la spate, ținându-l de gât, şi îl imobilizează.

- Eşti al dracului de prost! scoate acesta printre dinți urmând să înfigă briceagul în gâtul lui Crick fără cea mai mică ezitare.

Privesc cum sângele efectiv țâşneşte, aud nişte hârâituri ieşite pe gura lui Crick, iar tipu' moare pe loc, şi Harry îi trânteşte trupul pe jos. Se apleacă şi scotoceşte geaca omului, scoțând un set de chei pe care îl studiază preț de două secunde şi îl aruncă fără o direcție anume. Mai caută puțin, mâinile lui mişcându-se frenetic, şi găseşte un pistol pe care îl verifică de cartuşe. Spune un "da" uşor când vede că are, şi pune arma la spate. Vine apoi spre mine şi începe să taie frânghia cu briceagul într-o grabă nemaipomenită în timp ce eu privesc uimită, analizând întorsătura bruscă a situației.

- Trebuie să ne grăbim, îmi vorbeşte în timp ce îndepărtează de tot frânghia de la mijlocul meu.

Mă ridic deşi picioarele îmi sunt amorțite din cauza faptului că am stat foarte încordată. Mă las trasă de Harry. Telefonul îmi cade din buzunar şi se aude spărgându-se, dar nu apuc să îl ridic, şi îl las acolo, înjurând în barbă. Ieşim din încăperea de beton şi dăm de un fel de sufragerie cu pereții din lemn. Suntem într-o cabană. Cârlionțatul caută uşa cu privirea şi când o vede, mă trage într-acolo. Ochiesc un cuier în care este agățată o geacă şi mă gândesc că aş avea nevoie de ea. Mă abat de la drum, smulgându-mi mâna dintr-a lui Harry, auzind apoi cum mă strigă. Apuc geaca şi fug înapoi la el. Mă prinde iar de mână şi ieșim din cabană, dând de frigul şi întunericul pădurii. Mergem prin spatele cabanei şi privim dezorientați: stânga, dreapta, doar copaci. Am grijă să mă îmbrac cu acea geacă care are un miros strident de țigări. Harry mă privește o clipă, apoi îmi face semn din cap cum că e timpul să mergem. Pornim astfel într-o fugă nebună prin pădure, sau prin nicăieri. Crengile uscate trosnesc sub tălpile noastre iar vântul vâjâie printre frunze, creând un sunet sinistru de fundal. După aproximativ un sfert de oră, încep să gâfâi din cauza oboselii, atrăgând atenția lui Harry.

- Vrei să ne oprim puțin?

Dau din cap afirmativ şi mă opresc brusc, aşezându-mi o mână în şold şi respirând sacadat. Îmi aplec capul, privindu-mi picioarele şi încercând să-mi încetinesc ritmul alert al inimii, în timp ce Harry priveşte gânditor tot ce ne înconjoară.

- Putem continua, spun şi îmi ridic capul, mergând înaintea lui Harry.

- Ştiu că e obositor, dar trebuie să ne îndepărtăm cât mai mult de acea cabană, abia mâine vom căuta drumul spre oraş căci-