Midnight Danger

24. "Nu strica momentul."

un mic anunț
voi edita cartea şi îmi cer scuze de pe acum dacă o să primiți prea multe notificări, ştiu cât de enervant poate fi:)
lectură placută! xx

Harry s-a mutat pe cealaltă parte a mesei la insistențele mele de a avea mai mult loc, iar acum stăm față în față. Nu sunt supărată pe el, sunt furioasă. Îmi simt sângele pulsând în vene şi aş vrea să îi dau în cap cu farfuria ce se află în fața mea. Pe lângă faptul că nu ştiu la ce folosesc codul şi CD-ul, nu înțeleg mai nimic din cele întâmplate pe ziua de azi. Mă simt, într-un fel, dată la o parte fiindcă nimeni nu-mi spune nimic. Hai să recapitulăm. Mai întâi întâlnirea misterioasă cu tipul ăla pe care eu nu-l cunosc, apoi faza cu acea doamnă Fionna şi numele noastre schimbate în Harvy şi Hortensia, iar după aceea comanda şi confirmarea faptului că avem o relație, deşi nu este aşa. Simt efectiv că nu mai pot suporta şi abia mă controlez să nu sar pe el ca să îi dau un pumn în maxilarul ăla bine conturat. Totuşi, pe zi ce trece realizez că tot ce ştiu despre Harry este nesemnificativ în comparație cu ce ştie el despre mine. Evident că a fost mai atent. Azi e ziua în care se va deschide în fața mea, iar eu îl voi citi ca pe o carte autobiografică.

- Şi de ce, mă rog, ai comandat tu pentru mine? Dacă eram alergică la bacon? Adică nu sunt, dar dacă eram? Am şi eu gură, ştiu să vorbesc şi să citesc un meniu, ca atare sunt în stare să-mi comand şi singură.

- Mereu comand eu fetei cu care iau masa.

- Da, păi acest mic obicei să se schimbe când iei masa cu mine.

Ochii lui se ridică din farfuria cu mâncare, fixându-se asupra mea.

- De fapt, cu puțin noroc, nu va fi nevoie să schimbi asta pentru că după această vacanță mă voi preface că nu exişti.

- Ai mai spus asta cândva şi iată-te aici şi acum, purtând o conversație cu mine.

- Acum e pe bune.

Rahat, nici eu nu mă cred!

- Ai nevoie de mine.

- Am?

- Acceptă că deja sunt implicat în viața ta şi e prea târziu să ies, răspunde dându-şi importanță.

- Niciodată nu e prea târziu.

- Te înşeli, Hortensia.

Un rânjet cât al motanului Cheshire se întinde pe fața lui. Incredibil băiatul ăsta, acum jumătate de oră cred că era în stare să rupă volanul maşinii de nervi, iar acum este destins şi rânjeşte.

- Atunci dă-mi nişte explicații, Harvy, zic şi îmi bag un cartof pai în gură.

- Este doar pentru precauție, ştii? începe pe un ton şoptit. Nu-mi place ca toată lumea să-mi ştie numele real. Mă ocup cu lucruri necurate, ca tine de altfel, e riscant.

- Ştiam că poliția nu se încurcă cu traficanții decât dacă oamenii nevinovați devin victime, îi şoptesc înapoi.

- Nu e vorba numai de poliție, e vorba de trădătorii care mişună pretutindeni. Am şi acte false făcute cu acest nume, rosteşte şi îşi caută portofelul de unde scoate un carnet de conducere şi un ID.

- De ce ai ales un prenume cu aceeaşi inițială? întreb, studiind informațiile. Adică Harry-Harvy, Hayley-Hortensia. Nu dă nimic de bănuit? Ar fi cam evident, ținând cont că poți fi recunoscut şi după aspect.

- Țin destul de mult la personalitatea mea, iar inițiala prenumelui înseamnă mult pentru mine, răspunde jucându-se cu paiul în paharul cu Coca-Cola.