Midnight Danger

25. Intrigare

în această lună am intrat în top 100 în Fanfiction pentru prima dată.
vă mulțumesc, sunteți minunați!!
lectură plăcuta! xx

HAYLEY'S POV

Mă aflu pe bancheta din spate a mașinii, lângă Harry, pe când Anne și Leonora se află în față bârfind și chicotind pe anumite subiecte. Mâine este Ajunul Crăciunului și vom fi cu toții ocupați cu pregătiri, iar astăzi ne-au pus să venim în mall. Anne îmi tot zâmbește cu subînțeles în legătură cu ceea ce s-a întâmplat aseară. Adevărul este că mă simt stânjenită fiindcă ne-a surprins în acea postură. Cârlionțatul, pe de altă parte, se arată indiferent. Probabil lui i s-a mai întâmplat la câte aventuri a avut. Îmi duc instinctiv privirea la el, observând cât este de încordat şi nervos deoarece Anne l-a pus să vină. Sincer, nici eu nu sunt prea încântată de această mică ieşire.

Când intrăm în mall, Crăciunul parcă îmi dă o palmă peste față. Sunt atât de multe decorațiuni încât nici nu ştiu la care să mă uit prima, iar puhoiul de oameni chiar nu mă ajută să mă concentrez. Înțeleg că toată lumea a venit să cumpere cadouri şi lucruri, dar frate, zici că au descoperit abia acum că există un mall! Scutur din cap, îndreptându-mi apoi atenția către cele două femei.

- Copii, avem destul de umblat astăzi. Duceți-vă şi luați-vă ceva frumos folosind cupoanele pe care vi le-am dat şi sunați-ne dacă se întâmplă ceva. O să vă sun eu când e timpul să plecăm, bine? ne explică Anne uitându-se când la fiul ei, când la mine.

După ce ele pleacă, mă uit în jur şi-mi zăresc unul din magazinele mele preferate, House. Nu e chiar cea mai bună zi pentru a avea dispoziție de shopping, dar trebuie să fac ceva cu aceste cupoane de la Anne pentru că oricum expiră după Crăciun. Mă uit subtil către Harry care mă priveşte nedumerit, sprâncenele lui formând o încruntătură.

- Păi... ne mai vedem.

Fac doi paşi, dar imediat mă prinde de cot şi mă întoarce cu fața la el.

- Vrei să spui că mă laşi singur în jungla asta? vocea lui este răguşită.

- O să supraviețuieşti.

- N-aş fi prea sigur de asta...

Îmi dau ochii peste cap şi îmi umezesc buzele, privindu-l deja plictisită de situație.

- Ăhm, hai să facem ceva, nu ştiu, împreună, îşi duce o mână la ceafă şi se uită la mine cu sprâncenele ridicate, aşteptând un răspuns.

- Cum ar fi?

- Să mergem la un film.

- Fie, suflu printre buze în timp ce pe fața lui se aşează un zâmbet.

Pielea fină a mâinii sale se atinge de pielea rece a mâinii mele şi un fior îmi străbate corpul ca un fulger. Pornim prin marea de lume către cinema. Mereu se simte ciudat când Harry mă ține de mână, dar, curios, nu l-am văzut să o țină pe Helena vreodată. Sau poate s-au ținut şi nu am fost eu atentă, deci nu ar trebui să mă simt prea specială sau ceva, nu?

Când ajungem să luăm bilete la un film, ni se spune că mai sunt locuri doar la un documentar despre urşi şi da, să ne cadă cerul în cap. Harry îşi dă ochii peste cap şi începe să bâțâie un picior, apoi se uită la mine. Ridic din umeri, iar el ia într-un final biletele, ca mai apoi să ne îndreptăm spre un stand cu gustări.

- Dacă tot nu m-ai lăsat să contribui la bilet, eu iau popcorn-ul, clar?

- Ca lumina zilei, zice cu un gest de predare.

Zâmbesc strâmb şi îi cer vânzătoarei o cutie mare de popcorn, nişte jeleuri şi câte un pahar cu suc, Harry venind imediat lângă mine ca să mă ajute să car. Ajungem în sala de film pentru a vedea că, exceptând un cuplu de bătrâni şi o femeie cu un băiețel, este gol. Ne căutăm locurile, şi prin "căutăm" vreau să zic că el le caută, iar eu îl urmez. Aparent, locurile noastre sunt situate pe ultimul rând. Se aşează primul, iar când dau să mă aşez şi eu, îşi întinde un braț oprindu-mă. Aştept să-şi justifice acțiunea, însă doar stă cu o expresie neutră. Ce face, meditează la modul în care a fost creat universul?