Midnight Danger

22. Încredere

HAYLEY'S POV

- Nu ştiu, Maddy, chiar nu ştiu!

- Eşti sigură că nu e el?

- Nu sunt sigură de nimic, dar... nu era lângă telefon când am primit mesajele, nu prea îl pot acuza.

- Şi dacă a fost unul din băieți?

- Nu ştiu, dar sper să nu mai primesc vreun mesaj. N-am dormit toată noaptea...

- Hayley... ai avut coşmaruri?

- Doar cel cu tata, dar voi fi bine.

- O să-l sun pe Liam şi o să-l fac să mărturisească.

- Nu e nevoie să faci asta, Maddy. V-ați despărțit, nu e nevoie să te îmbârligi cu el. Poate că trebuie doar să învățăm să stăm departe de ei.

- Se bagă în viața noastră ca purecii!

- Oh, mi-au lipsit comparațiile tale cu animale!

- Serios? Atunci diseară facem facetime, am unele noi, sigur o să le adori! râde cu subînțeles, iar eu pufnesc zâmbind.

Un ciocănit în uşa pe care am lăsat-o pe jumătate deschisă, mă face să-mi duc privirea acolo pentru a-l vedea pe Harry cum stă indiferent, cu mâinile la piept, rezemat de uşa acum deschisă complet.

- Maddy, trebuie să închid, ne auzim!

- Ai grijă!

Las telefonul să-mi cadă din mână şi mă ridic din poziția pe care o am, mai exact pe burtă, punându-mă în şezut.

- Ce e atât de important încât să-mi întrerupi activitatea? mă răstesc.

- A zis maică-ta să cobori la micul dejun.

- Mama? M-a chemat mama la micul dejun? întreb mirată deoarece asta nu se întâmplă de obicei.

- Sau te-a chemat maică-mea, tot dracu' ăla e.

- Nu "tot dracu' ăla e". Una e a ta şi una e a mea, puteai spune direct că Anne m-a chemat, zic în timp ce mă ridic din pat şi mă apropii de el.

- Amândouă se numesc mame, deci da, tot dracu' ăla e! Ce mai contează?

- Ştii ceva?! Ieşi din camera mea! ridic tonul la ultima replică.

- Ce drăguță eşti! spune ironic. Eu dețin cabana, eu decid cine iese şi de unde, îmi comunică cu o atitudine superioară.

- Am să le spun alor tăi că mă deranjezi! zic şi dau să trec de el, dar mă prinde de antebraț şi mă întoarce spre el în aşa fel să mă poată privi direct în ochi.

- Dacă mă mai ameninți o dată, îți jur, şederea ta aici va fi tare nasoală!

Răsuflu zgomotos, aruncându-i o privire urâtă şi îmi îndrept capul spre mâna lui care mă ține din ce în ce mai strâns. Înțelege mesajul şi îmi dă drumul brusc. Mă uit fix în ochii lui verzi, după care plec, având grijă să-i dau un umăr. Cobor la parter, mergând direct în bucătărie, unde îi găsesc pe toți mâncând la masă şi uitându-se la televizorul din colț unde o tipă blondă prezintă ştirile. Le spun bună dimineața, iar Anne îmi zâmbeşte şi îmi dă o ceaşcă de cafea.

- Noi vom pleca să mai cumpărăm alimente, lemne, şi vom lua şi câteva decorațiuni noi pe lângă cele pe care le avem, mâine vom împodobi casa. Vom umbla toată ziua... E bine dacă rămâi cu Harry, nu? spune aceasta chiar când el intră val-vârtej în bucătărie.

- Ce? îi aud vocea răguşită.

- Ce-ar fi să o duci pe Hayley să vadă Lacul Baker, dragule?

- Nu pot, am treabă în oraş astăzi, i-o taie în timp ce îşi toarnă cafea.