Midnight Danger

26. Prăbuşire

HAYLEY'S POV

Astăzi: Ajunul Crăciunului. Şi tot ce sunt în stare să fac este să stau pe un scaun din bucătărie în timp ce Anne stoarce nişte portocale. Mă joc Asphalt8 pe telefon încă de când m-am trezit. Când am ajuns aseară acasă, Harry le-a anunțat pe mame că am plecat din mall, dar Leonora tot s-a supărat pe mine şi când am rămas doar noi două şi cu Richard, mi-a făcut, oarecum, un mic scandal cum că nu o respect. Cât despre Harry, a fost destul de morocănos aseară şi s-a dus devreme la culcare, deşi posibil să fi auzit o parte din dispută, iar asta nu-mi place. Nu vreau ca el să ştie prea multe despre problemele mele legate de chestia asta naşpa numită familie. Atât Leonora cât şi Richard se poartă de zece ori mai urât cu mine când Francisco nu e prin preajmă, iar cu el plecat, treaba nu este bună. Nu am de ce să mă mai mint că viața mea alături de ei va fi ok. Am o presimțire că ceva urmează să se întâmple, şi nu e ceva în beneficiul meu.

Când încep o altă rundă a jocului, uşa bucătariei se aude deschizându-se cu un scârțâit scurt. Fiind prea concentrată, nu acord atenție, dar când văd degetele pline de inele grele de argint înconjurându-mă şi simt parfumul lui bărbătesc, îmi dau seama cine este. Se sprijină cu palmele de masă, având un braț în stânga mea şi celălalt în dreapta mea, iar bărbia lui îşi croieşte drum pe umărul meu.

- 'Neața, vorbeşte cu obişnuitul său glas răguşit.

- Bună dimineața, Harry! spune Anne, înainte ca eu să decid dacă răspund sau nu, şi aşează în fața noastră două pahare cu fresh de portocale, zâmbind când vede poziția fiului ei. Mă duc să-l trezesc pe Rob, mult mai doarme omul ăsta! se eschivează şi părăsește bucătăria, lăsându-mă singură cu cârlionțatul.

- Dă-mi şi mie să mă joc, murmură acesta imediat.

- Joaca-te pe telefonul tău.

- Dar vreau pe al tău!

- Iar mie nu-mi pasă ce vrei.

Mârâie şi într-o clipă îmi apucă telefonul dintre mâini. Sar ca arsă de pe scaun şi îi urmăresc privirea diabolică însoțită de vestitul său rânjet. Face câteva manevre rapide şi ajunge lipit cu şoldurile de masă în timp ce eu sunt aproape de uşă, parcă gata de atac. Deja simt cum furia mă învăluie.

- Termină şi dă-mi-l înapoi! mă răstesc gesticulând nervoasă.

- Nu, spune simplu studiind carcasa neagră.

- Dar vreau să mă joc în linişte!

- Iar mie nu-mi pasă ce vrei.

Ticălosul.

- Argh, bine, să nu mai vorbeşti cu mine, spun iritată şi îmi pun mâinile în piept.

- Am veşti despre cel care ne-a urmărit în mall, dar dacă nu vrei să-ți vorbesc, aşa să fie.

Ochii mei se măresc mai mult involuntar când îi aud cuvintele.

- Vorbeşte-mi, ce veşti?

- A fost şi la restaurantul Heyday după ce am plecat noi atunci, mă informează plimbându-mi telefonul din mâna dreaptă în cea stânga şi invers.

- A fost peste tot. Sigur el e cel peste care am dat în pădure...

- Oricum nu te îngrijora, în a doua zi de Crăciun mă voi duce personal să scap de el.

- Vrei să zici că ai un plan. Cum o să procedăm?

- Nu o să procedăm. O să procedez. Tu stai acasă, prințesă.

Simt că-mi cade cerul în cap. El tocmai mi-a cerut un asemenea lucru când, dracului, e vorba de mine?! De fapt nici nu mi-a cerut, pur şi simplu a decis în dreptul meu fără să țină cont de ceea ce îmi doresc, o acțiune pe care o urăsc cu toată inima mea.