South-East Vibe

5 : Where are you from?

   După o săptămână de stat acasă, se întoarse la serviciu în forţă — minţea, dar lipsise o săptămână şi oricum nu era angajată acolo de prea mult timp, aşa că nu voia să aibe şi mai multe probleme.  

   Muncise din greu să înveţe fiecare contur al ochilor celor şapte băieţi şi cum să facă o freză simplă, timp în care a făcut două ture la proba hainelor. Pozele pentru concept au fost făcute şi publicate, iar acum se muncea din greu la filmarea videoclipurilor şi, din câte auzise, şi la aranjarea albumului. Încă o săptămână trecută. Ura munca asta, dar nu avea de ales. 

   Yoongi nu îi mai dăduse nici un semn din acea seară, iar asta o făcea să îşi pună întrebări. Nici un mesaj, iar când se întâlneau, o ignora, ceea ce o făcea și pe ea să îl ignore. Mai auzise şi nişte zvonuri cum că băieţii au fost în club împreună cu nişte membrii din staff şi la sfârşitul serii, doi dintre ei au luat-o pe alte cărări împreună cu două tipe găsite pe acolo, dar nu apucase să audă şi cine erau cei doi. Aşa că se resemnase cu ideea că a găsit altceva mai interesant şi că a lăsat-o în pace. Acum era liberă să zboare la următorul, şi poate avea şi ea să viziteze un club sau două pentru a se distra. Poate avea să facă asta chiar în acea seară. Era vineri, aşa că nu avea nimic de făcut, şi se îndoia că tatăl său mai avea să vină cu o idee 'genială'  prea curând, cum ar fi cea cu cina în familie avută câteva seri în urmă. La primul salariu, jură să înceapă să strângă ca să se mute singură.

   Îşi strânse lucrurile şi şi le puse în geantă, apoi aruncă geanta într-un colţ şi ieşi din cabină, îndreptându-se spre sala de mese a agenţiei. Avea nevoie de mâncare, nu pusese nimic în gură toată ziua, şi era deja ora două după-amiaza. 

   Avusese noroc că tatăl ei nu o mai obliga să poarte acele costume, hidoase după părerea ei, aşa că pentru prima dată îşi purtă hainele normale— jeanşi skinny rupţi şi un hanorac imens pe deasupra unui maieu gri. Îşi legase părul într-o coadă în vârful capului şi îşi luase converşii. Dacă o vedea taică-su, sigur o blestema, dar el nu era. Şi ce nu ştia, nu îl afecta.

   Se trânti la masă, lângă Min Rin unnie şi încă două stiliste din cabina lor ce râdeau şi vorbeau despre nu ştiu ce în timp ce îşi mâncau tăiţeii cumpăraţi de la cantină, pe când May îşi lăsă sendvişul şi telefonul în faţa ei şi se uita strâmb la cele două. Voia să mănânce, dar când se uita la telefon, aşteptând un mesaj din clipă în clipă, i se ducea toată foamea. Şi până la urmă ce aştepta? Şi de la cine? Nici ea nu ştia, dar simţea că trebuia să aibe telefonul ăla nenorocit lângă ea două'ş patru din două'ş patru.

   –MayJin, la ce te gândeşti?

   Încă nu îi plăcea să i se spună MayJin după ce atâţia ani a fost strigată doar May, dar se obişnuia.

   Ea doar ridică din umeri ca răspuns şi le zâmbi.

  –Cred că doar am emoţii. E primul proiect în care mă implic, şi o să fie atât de mare.

   Minţi. Nici măcar nu se gândea la proiectul ăla, nu dădea doi bani pe el. De fapt, vorbise cu maică-sa noaptea precedentă şi aflase că soră-sa mai mică— Miruna— iar se ţinea de şotii şi începuse să facă pe nebuna ţipând că vrea ca May-May să se întoarcă acasă, ceea ce o demoralizase, dar trecuse peste. Sau cel puţin aşa credea până când fusese întrebată ce a păţit, iar amintirea asta i-a revenit brusc. Era strâns legată de pitica aia enervantă, iar asta chiar o făcea să se simtă prost. Și până la urmă era majoră, ce mama naibii, nu avea dreptul să spună că vrea să meargă acasă?

   –O să fie mare, crede-mă. Ai văzut cele șapte teaser-uri, nu?

   Una din cele două tipe — YuNi parcă o chema — se băgă în seamă. May dădu din cap negativ. Nu văzuse nici un teaser, nici un video, nu ascultase nici o melodie. Nu avea nici cea mai mică legătură cu k-pop-ul sau cu orice legat de Coreea. Cele trei o priviră uimite.