South-East Vibe

6 : Face

   Luă balonul şi îl legă doi metrii mai încolo de ea, de un stâlp. O durea capul destul de tare de la agitaţia de pe platou. Nu pricepea de ce au pus-o să ajute la decor când ea era chemată pentru haine şi machiaj, dar nu spusese nimic pentru că aşa putea să mai ignore din privirile insistente ale unuia dintre băieţii care au fost puşi să mute statuile.

   –Park MayJin, refă-i machiajul lui Taehyung!

   May oftă enervată, însă apucă repede trusa de urgenţă şi alergă spre băiatul aşezat pe un scaun ce râdea la camera de filmat. Un bărbat ţinea camera, nu una din cele pentru video, ci — din câte înţelesese de la colege — cea pentru canalul de youtube. Trânti cutia pe măsuţă şi îşi scoase din buzunar un pachet de şerveţele din care scoase unul pentru a îi tampona uşor fruntea blondului. Îl aruncă pe jos şi încercă să îi întindă pudră pe faţă pentru a acoperi din dârele de transpiraţie uscată amestecată cu fundaţie.

   –Mişcaţi-vă cu machiajul la Jimin!

   O altă fată fugi spre cel cu părul argintiu. Ura când idiotul ăla de regizor striga aşa la ele, dar nu putea spune nimic momentan. Directorul de platou lipsea, și nici măcar el nu făcea așa — asta înțelesese de la fete.

   –Soo Young, nu ești în stare să legi eșarfa aia la gâtul lui?! De ce dracu te-ai mai angajat aici dacă nu știi nici atât?

   May trânti pensula groasă îmbâxită cu pudră înapoi în cutie și îi arunca un 'ești gata' în aer lui Tae înainte să fugă la Jimin și să o împingă pe Soo Young pentru a îi putea pune ea eșarfa băiatului.

   –MayJin, nu cred că ți-am zis ție să faci asta!

   May își îndreptă spatele și se întoarse cu fața la regizorul cu postură feminină ce se îndrepta cu pași apăsați spre ea.

   –Am ajutat-o, domnule.

   –Ție ți-am spus să te ocupi de Taehyung!

   –Am terminat, domnule.

   –Atunci așteaptă într-un colț până te pun să faci altceva!

   –Nu cred că e ceva greșit să o ajut ca să terminăm mai repede, domnule.

   Soo Young o trase speriată de mână, însă fata scutură strânsoarea pentru a își elibera mâna și o băgă în buzunarul jacketei de piele neagră pusă pe deasupra rochiei albe până mai jos de genunchi foarte mulată pe corp.

   Regizorul rămase la o distanță de doar doi câțiva pași în fața ei. Jimin se înroși pe loc deoarece se considera vinovat. Vru să spună ceva, însă nu avu ocazia atunci când regizorul strigă din nou.

   –Park, vezi-ți de treburile tale!

   Jimin se sperie — crezu că țipă la el. Dar se mai calmă atunci când văzu că May fu cea care îi răspunse, și își aminti că și pe ea o chema tot Park.

   –Cu tot respectul, domnule regizor, dar cred că ar trebui să vă vedeți de scenariul dumneavoastră și să lăsați stilistele să își facă treba pentru care au fost chemate. Dacă vă considerați o femeie capabilă, vă rog să îmi luați locul.

   –Adică ce vrei să spui cu asta?!

   Era jignit și enervat. Știa cine era May, el era unul din acele persoane care se documentează despre persoanele cu care va avea să lucreze. Îi știa numele și îi știa și vârsta, și i se părea o lipsă de respect cum ea — mai tânără cu treizeci de ani — își permitea să îi țină piept când nimeni altcineva nu o făcea.