Motivul pentru care îi dăduse lui Soo Young numărul ei de telefon fu ca să o sune când avea nevoie. Se aștepta să o sune după serviciu, probabil gândindu-se că nu e frumos să o deranjeze la o altă oră, și alte lucruri specifice lui Soo Young. Dar a blestemat și a înjurat și s-a jurat că face crimă atunci când fata a sunat-o când era cu Yoongi, la ora două dimineața, ascunsă în baie și plângând pentru că idiotul ăla venise beat acasă, o bătuse dintr-un căcat până când îi spărsese nasul și o învinețise, apoi plecă strigând că merge la amantă.
–Domnișoară Kim, știu că e greu, dar liniștiți-vă, vă rog, ca să puteți povesti!
May o strânse mai tare în brațe pe fată și începu să se răstească la agentul de poliție ascuns în spatele biroului.
–Nu vedeți că are un șoc?! Cum vă așteptați să spună ceva?
Tânărul bărbat tresări și privi în jos. May îl speria, cu privirea ei atotștiutoare și încruntată și tonul ei ridicat.
–MayJin-ah, nu mai țipa.
Yoongi strâmbă din nas. Când auzi ce se întâmplase, Yoongi nu o lăsă să plece singură și plecară amândoi cu mașina. Rămase sprijinit de perete, lângă ușă, lăsând fetele să stea jos în fața biroului pentru a da declarație.
–Domnișoară Park, vă rog să ieșiți.. Bruiați victima.
May se încruntă din nou, însă oftă. Soo Young își ridică capul din bluza ei și își șterse nasul cu dosul palmei, aprobând.
–Dacă ai nevoie de mine, sunt afară.
May îi puse mâna pe cap și se ridică. Își scoase rapid pachetul de șervețele din buzunar și i-l dădu lui Soo Young, apoi se îndreptă spre ușă. Yoongi o urmă afară din cameră și închise ușa în urma lor.
–Ești —
May îi sări în brațe și plânse. Dădu voie lacrimilor să curgă de față cu el și se ura pentru asta, însă simțea că nu mai putea. Îl strângea în brațe din ce în ce mai tare, iar el își ridică brațele și le puse în jurul umerilor ei. Își puse o mână pe capul ei și începu să o mângâie.
După ce se mai liniști, se așezară pe scaunele de pe hol și stătură în liniște până când May se hotărî să vorbească.
–Știi.. Chiar mi-a fost frică. Yoongi o privi surprins. Mi-a fost atât de frică.. Că s-a întors, că i-a mai făcut ceva... E numai vina mea. Dacă păstram legătura cu ea, poate că acum nu mai era așa. Poate că ar fi scăpat deja de el. Știam de el, de ce îi face, și totuși nu am făcut nimic. Sunt oribilă!
Își ascunse din nou fața în umărul lui, însă nu mai plânse. El îi bătu ușor spatele.
–Nu e vina ta.. Nu aveai de unde să știi că o să —
–Taci! Își ridică brusc capul de pe el și îl privi cu ochi umezi și nervoși. Știam! Știam tot, și totuși nu am făcut nimic!
El doar oftă și își rezemă spatele de perete. Ea își trecu o mână prin păr și își lăsă capul în palme.
–Doar.. Du-te acasă, Yoongi. Mâine ai fan meet, trebuie să arăţi bine pentru ARMY.
Se ridică şi îşi trase nasul. Îşi şterse lacrimile şi îl privi cu dădu din cap.
–Sunt bine, nu vă las singure.
–Vorbesc serios. Du-te odată până nu încep să ţip. Ne descurcăm noi.
CITEȘTI
South-East Vibe
Fiksi Penggemar"Even though this moment seems like it will be forever, when the sunsetting night comes again, the destroing reality is back" - BTS Intro: In the mood for love "-Nu pot să cred că eşti atât de aproape de ei şi totuşi nu eşti mulţumită! Ce vrei mai...
