South-East Vibe

10 : Regrets

   Totul era o agitație infernală. Abia fusese lansat albumul Wings, iar toate recordurile erau deja bătute. May avu să recunoască puterea ARMY și să se închine în fața lor. Luna noiembrie, însă, avea să se anunțe una aglomerată, plină de fanmeet-uri și concerte. Inițial i se spusese să rămână acasă, însă Min Rin se răzgândi și o trimise din nou la haine. Una din fetele care lucrau acolo își dădu demisia.

   –Neața, SooYoung.

   Fata aprobă din cap fără să se uite la ea și își văzu de hainele ei. May se încruntă. Nu scăpase de tipul ăla? Poate se întâmplase ceva cu ea. Se înjură în gând pentru că uitase de ea și nu o mai întrebase de sănătate.

   Își lăsă geanta pe un scaun și își îndesă mâinile în buzunarul hanoracului — de data asta avu grijă și își luă o bluză cu mânecă lungă, așa că nu mai tremura de frig. Privi prin jur la tonele de haine împrăștiate și oftă. O durea capul deja.

   –Ce faci?

   Se trânti pe un alt scaun și își întinse picioarele în față. Blugii i se rupseseră cam rău în genunchi, așa că probabil avea să îi taie și să îi facă scurți pentru vara viitoare.

   Soo Young dădu din umeri și răspunse cu un bine șoptit, fără să se deranjeze să o întrebe și pe ea din politețe. May strâmbă din nas, însă nu îi reproșă nimic. În schimb, aprobă.

   –Și idiotu' ăla ce mai face? Mai ești cu el?

   Soo Young tresări și își lăsă capul și mai în jos, părul desprins căzându-i pe față.

   May știu — nu fusese în stare să îi zică ăluia ceva, și probabil iar o bătuse. Aprobă din nou și își scoase telefonul, pe care i-l întinse fetei.

   –Trece-ți numărul aici.

   Ea o privi mirată și nu vru să accepte, însă May insistă, așa că nu avu de ales și își scrise numărul. May o apelă și lăsă să sune de câteva ori să sune înainte să închidă și melodia setată ca ton de apel de către Soo Young se opri.

   –Dacă ai nevoie de ceva, mă suni. Nu contează la ce oră.

   –MayJin-ah, nu —

   –Taci! Am zis că mă suni, deci mă suni.

   Soo Young își dădu seama că nu avea de ales, așa că doar aprobă. Se simțea bine să aibă pe cineva cu care să vorbească, prietenii o părăsiseră din cauza iubitului său, iar părinții și-i pierduse încă de când decisese să se mute cu el. Înăuntrul ei, însă, îi era frică ca nu cumva și May să plece și să o lase singură. Voia să vorbească cu ea. Nu conta despre ce, doar să vorbească, pentru că îi plăcea atunci când ea vorbea, părea că știe tot și că are mereu dreptate. În plus, avea o voce foarte plăcută și liniștitoare pe care ar fi putut să o asculte ore în șir fără să se oprească.

   –MayJin-ah.. Nu te supăra..

   May își ridică privirea și o privi curioasă.

   –De ce să mă supăr?

   –Am văzut cât de apropiată ești de băieți, și —

   –Ce băieți?

   –Știi, BTS. Și mai ales de Suga, și —
  
   –Și ce, n-am voie?

   Îi vorbise de sus, iar Soo Young deschise gura pentru a își lua apărarea. Dar apoi o închise și dădu negativ din cap.

   –Mă refeream că fetele spun că ești cam apropiată.. Și că dacă nu cumva ești împreună cu el.