South-East Vibe

13 : Epilogue

   Era mai mult decât mulțumită de ea — primul an la facultate era uşor şi se descurca de minune. Se descurcase atât de bine, încât în vacanţa de iarnă zburase înapoi în Coreea pentru o vacanţă bine-meritată.

   Se bucura de prima zăpadă a anului în timp ce mergea alene pe una din aleile pustii ale parcului din centru. Din când în când, se mai zărea câte un copil jucându-se cu bulgării, sau construind oameni de zăpadă micuţi, cât le permitea stratul de omăt.

   Îi era din nou dor de sora ei mai mică, dar de data asta nu avea să stea mai mult de două săptămâni departe de ea. Era primul Crăciun pe care avea să îl petreacă departe de acasă.

   Acceptase căsătoria tatălui său cu Yuna, deși se supără că nu apucase să îi ducă la altar din cauza parțialelor.

   Ținea legătura cu Soo Young, care acum era împreună cu un tip care chiar merita, iar fostul ei iubit mai avea un an din pedeapsa cu închisoarea.

   –Păzeaa!!

   Un bulgăre de zăpadă trecu prin fața ei și aproape o lovi, însă zbură mai departe. Ea nu se sperie, era obișnuită. Privi locul unde ateriză bulgărele — o bancă sub un copac — apoi își întoarse capul pentru a vedea cine a aruncat.

   Patru siluete se îndreptau spre ea alergând, timp în care celelalte trei doar mergeau. Erau îmbrăcați în geci groase și cu fulare sau măști ce le acopereau fețele, și deodată lui May i se făcu frig atunci când își dădu seama că avea capul gol și fără nimic care să îi acopere gâtul.

   –Ah! MayJin-ah, tu ești?

   Mintea lui May se opri și avu reflexul să se dea înapoi câțiva pași și să o ia la fugă, temătoare că viața ei o va lua din nou razna. Detesta numele ăla acum.

   J-Hope o privea zâmbind larg. Apoi, Tae o acapară într-o îmbrățișare ca de urs.

   –MayJin-ah, bună!

   Cei trei din urmă ajunseră, iar May îi recunoscuse ca fiind Yoongi, Jin și Namjoon.

   Cu toții o salutară, așa că ea doar dădu din cap fără să dea vreun indiciu despre cum s-ar simți, păstrând o expresie neutră. Încercă să ignore privirea intensă a lui Yoongi pe fața ei, și încercă să își concentreze toată atenția pe întrebările celorlalți.

   –De ce ai plecat?

   –Nu ni s-a dat nici un motiv, parcă ai intrat în pământ.

   –Unde ai fost tot timpul ăsta? Soo Young noona spunea că nu mai ești în Coreea.

   –S-a întâmplat ceva între tine și Yoongi hyung? El n-a spus nimic.

   May tresări și îl privi pe maknae. Acesta își dădu seama că spuse o prostie, așa că întoarse capul și privi spre Yoongi care în privea urât. Băieții îl mustrară, până când Jin începu să vorbească.

   –MayJin-ah —

   –May.

   –Ce?

   Cu toții o priveau confuzi.

   –Mă cheamă May. Doar May.

   El aprobă.

   –May. Nu e treaba mea să mă bag, însă cred că Yoongi are ceva să îți spună.

   Yoongi tresări și îl înjură în gând pe Jin.

   May înghiți în sec și aprobă.

   Băieții râseră și plecară.

   Iar cei doi rămaseră singuri, în liniște. Amândoi se simțeau jenați și nu știau cum să spună ce aveau în minte. De obicei ar fi fost ușor pentru May — doar și-ar fi dat ochii peste cap și ar fi plecat. De obicei ar fi fost ușor pentru Yoongi — doar și-ar fi dat ochii peste cap și ar fi plecat. Dar aici era vorba despre ei și despre sentimentele lor.

   –May...

   –Yoongi.

   Fata mima un dispreț pentru el, ca pedeapsă pentru felul în care s-a purtat cu ea ultima dată când s-au văzut. Cu toate astea, nu putea nega faptul că încă avea sentimente pentru el. De fapt, cel mai greu îi fusese să încerce să își închidă sentimentele într-o cutie, să o sigileze și să o piardă. Eșuă, așa că doar încercă să trăiască cu ideea că o să îi ia ceva mai mult timp să se recupereze.

   Dar acum, când el o luase de mână, când mâna lui rece ca gheața o atinse pe a ei și își împletici degetele cu ale ei, își simți inima bătându-i cu putere în piept și aștepta cu anticipare următoarea mișcare a lui.

   –MayJin-ah... May-ah.. May...

   Își apropie fața de a ei și o privi în ochi. O simțea rece, știa că îi era frig, așa că își dădu fularul jos și i-l înfășură în jurul gâtului cu grijă. Iar ea doar stătu acolo, fără cuvinte, încercând să nu plângă.

   O luă din nou de mâini și o privi fix, observând lacrimile formate în colțurile ochilor ei.

   –Îmi pare rău, MayJin-ah... May... Te iubesc.

   Își uni buzele cu ale ei într-un sărut dulce și atunci ea făcu pentru prima dată un gest care lui nu i se păru din reflex — îi răspunse sărutului și îi strânse mâinile într-ale ei.

   –Ți-a luat mult, Min Yoongi.

   –M-am grăbit cât am putut.

   –Știu.