Eu nu ma îndrăgostesc !

Capitolul 13-Nunta sau inmormantare ?

Venise ziua cea mare, este ziua in care eu fac 18 ani, ziua in care eu si Ionut am decis sa facem nunta. Vara fiind, am decis ca nunta noastra sa fie pe plaja. Dis de dimineata am inceput cu pregatirile, eu eram foarte emotionata, mama nu se mai putea oprii din plans, tata era si mai intristat, nu stia unde sa se mai ascunda sa planga, nu era o nunta mare, era retrasa, pe o plaja privata, doar noi si familiile noastre.

Eu eram imbracata intr-o rochie alba tip printesa cu un voal pana la bazin si o diadema frumoasa in mana, buchetul era format din trandafiri albi, care aveau pietricele in mijloc, pantofii cu toc mic deoarece mergeam pe plaja. Dupa nunta eu si Ionut aveam sa mergem cu elicopterul pe cea mai inalta cladire din oras unde era deja amenajat totul, era ca un mic dormitor la inaltime. Venise si ora plecarii, eu eram vizil emotionata, tremuram din cap pana in picioare, am fugit pana la masina deoarece nu se cuvenea ca mirele sa vada mireasa. Dupa cateva ore de mers eu am ajuns prima, Ionut nu ajunsese inca dar nu-mi faceam griji stiu cat ii ia lui sa se aranjeze. Ne-am asezat toti pe scaune si vorbeam cu invitatii

Ionut POV

Alexandra mi-a dat mesaj sa ne intalnim doar noi doi la o cladire de la marginea orasului inainte de nunta, cred ca vrea seara nuntii inainte de nunta, am mers destul de mult pana sa ajung, eu imbracat in costum de ginerica merg intr-o cladire abandonata de la periferie, dar asta e Alexandra mea, mereu plina de surprize.

Ajuns acolo am intrat in curtea cladirii, asa cum banuiam, pe jos doar petale de trandafiri albi, care ma conduceau pana in cladire. Cand am intrat acolo, usile s-au inchis si ceva puternic m-a lovit in cap. Am cazut jos inconstient. Dupa ceva vreme in care n-am mai stiut de mine m-am trezit foarte bine legat de un scaun si in fata mea un tip bine lucrat cu niste ochi verzi care erau plini de ura

-Ce se intampla ?

-Nimic, ginerica ! Am schimbat putin traditia si in loc sa fur mireasa am furat mirele

-Nu am chef de glume, zi-mi cine esti si de ce sunt eu aici

-Eu sunt Vladimir, incantat !

-Lasa politeturile, zi-mi de ce m-ai adus aici, am o nunta la care sunt asteptat !

-Pai tocmai, vreaus sa-ti fac intrarea cum se cuvine la aceasta minunata nunta

Apoi imi da un telefon in care erau filmari de la nunta mea, imi vedeam frumoasa sotie stand pe scaun si asteptandu-ma

-Oh, iubita mea.. zi-mi ticalosule ce vrei ?!

-Hmmm, pentru un medic care lucreaza zi de zi cu oameni ai un vocabular cam urat. Fii atent aici, tu nu poti sa te casatoresti cu Alexandra, ea nu poate fii a nimanui, e simplu, dar nici tu nu poti sta in peisaj ca s-a cam indragostit de tine

-Nu vei reusii niciodata sa ne desparti, ne iubim prea mult. Eu, eu stiu despre tine, tu esti cel care n-o lasa in pace, cel care o urmarea si o voia

-Acelasi dintotdeauna, acum sa lasam vorba, trebuie sa ajungi la nunta ta, nu ?

END POV

Ionut nu mai aparea si deja incepeam sa fiu ingrijorata, toti il sunam in disperare si el nu ne raspundea niciunuia. Dupa inca 30 de minute de asteptare apare si Ionut cu masina lui, hmmm a zis ca vine cu o caleasca, hot ce e !

Cand se da jos din masina, trupul sau cade la pamant parca neinsufletit, toti fugim sa vedem ce are si cand l-am intors cu fata in sus el avea gaura unui glont in frunte, eu am inceput instant sa plang insa mama a sesizat ca in buzunarul de la piept era un biletel, pe el scria „PENTRU ALEXANDRA" L-am deschis tremurand din toate incheieturile „Draga mea Alexandra, iti doresc casa de piatra, copii frumosi, viata fericita si condoleante pentru ca hei, ce avem noi aici ? un mire mort aparent, stai linistita, poate va veti intalni in alta viata, in asta am avut eu grija sa nu se lase cu final fericit"

Am inceput sa zbier si sa urlu, am rupt tot, rochia mea, aranjamentele florale, buchetul meu a zburat in mare dupa ce am ramas fara vlaga am lesinat, fara sa apuce cineva sa ma prinda

M-am trezit dupa cateva ore in care am stat inconstienta pe un pat de spital, cu o perfuzie in mana, am inceput sa strig doctorul care a venit imediat la mine.

-Spuneti-mi va rog ca Ionut traieste si ca ati reusit sa-l salvati

-Imi pare rau domnisoara, Ionut nu a mai avut cum sa fie salvat, in momentul in care acesta a ajuns la dumneavoastra era deja decedat

Am inceput sa plang si mai tare, nu ma mai puteam oprii, niste politisti au intrat in salon sa discute cu mine

-Domnisoara vrem sa va punem cateva intrebari

-Sigur ca da..

-Aveti dusmani ? Persoane care v-ar putea face rau ?

-Nu, nimeni nu ar vrea sa-mi faca asa ceva

-Va intrebam asta pentru ca nu exista suspecti, pe corpul raposatului nu sunt amprente, pe masina nu sunt si nici pe bilet, nu avem de unde sa plecam, glontul lipsea din corp, aceasta a fost opera unui profesionist

-Nu, nu, nu ! Vinovatul trebuie sa plateasca pentru asta ! Lucrurile nu pot ramane asa !

-Ne pare rau, dar nu tine de noi, tot ce incercam noi sa facem duce spre nimic, investigatiile vor continua dar sunt sanse minime sa se afle cine a fost criminalul

Heeei, nu am mai postat demult, dar sper ca nu ati uitat de poveste, aceasta este capitolul 13, Vladimir nu s-a lasat batut. Va astept parerile intr-un comentariu/mesaj. Kisses for all !