Împletind Iubirea - Varianta Rescrisă

Capitolul 49

        Se zice că în viață fiecare primește ceea ce merită, că Dumnezeu îți dă în funcție de ceea ce oferi, însă eu nu știu ce am făcut atât de bine, sau pentru care din faptele mele, o merit pe ea. Întotdeauna mi-am dorit lângă mine o femeie independentă, capabilă să i-a decizii fără să fie nevoită să apeleze la ceilalți, o femeie care știe să lupte pentru ceea ce își dorește cu adevărat.

        Când am cunoscut-o pe Amanda am crezut că ea este tot ce aveam nevoie, însă, cu timpul mi-am dat seama că ea doar se folosește de banii și influența tatălui său. Nu era în stare să conducă o mașină decât dacă era automată, darmite să stea în fruntea unei afaceri.

        Apoi a apărut ea. Doi ochi mai albaștri și senini decât cerul în toiul verii, ce au început să bifeze câte o căsuță din fața cerințelor mele, în timp ce mai dărmau câte o cărămidă din zidul cu care am avut grijă să mă înconjur.

        Ceva din atitudinea ei, când am luat cina la Melia, mi-a dat impresia că nimic din ce pare nu este adevărat, că pe chip și-a așezat o mască pentru a ascunde tumultul și furtunile ce i se dau în suflet, și am avut dreptate.

        Pe vremea aceea rănile adânci încă supurau, nu se voiau lăsate să se vindece, parcă vrând, precum un masochist, să simtă durerea pentru a știi că trăiește. Însă ea avea nevoie doar de iubire pentru a renaște și vreau să cred că iubirea mea a ajutat-o să lupte cu demonii și fantomele din trecut, să le-ngroape sub o piatră și să meargă mai departe.

        Poate că sună hilar, poate că e greu de înțeles, însă nu a fost nevoie decât de o privire, de o atingere și un cuvânt pentru a mă îndrăgosti mai ceva ca un puști de cincisprezece ani, pentru a o adora ca pe o zeiță și a o proteja ca pe cea mai scumpă avuție de pe pământ.

        Sunt momente în care chiar îi sunt recunoscător lui Eduardo pentru tot ceea ce a vrut să îi facă, pentru că doar gesturile lui au împins-o în brațele mele mai repede decât aș fi reușit să o fac în mod normal, însă ceea ce mă va uimi mereu, este încrederea pe care ea avut-o în mine, din prima clipă, fără să mă cunoască cu adevărat.

        Afacerile sunt afaceri pentru toată lumea, amândoi cunoaștem foarte bine, atât legile scrise ale acestei lumi, cât și cele nescrise, am un nume și o reputație atent îngrijită și clădită, am parcurs într-un timp relativ scurt, drumul pe care alții l-au făcut într-o viață, iar siguranța cu care mă mișc în mediul acesta, i-au făcut pe toți partenerii mei să aibă încredere. Aceeași încredere ce mi-a oferit-o și ea când mi-a acceptat termenii și condițiile extinderii în Statele Unite, iar săptămâna trecută i-am demonstrat că nu a greșit cu nimic, că visul ei a devenit realitate și că dacă mă va lăsa, am să o ajut să ajungă cât mai sus, în această lume a afacerilor, dominată, în mare parte, de bărbați. Perseverența este mama tuturor reușitelor, iar eu voi avea grijă să se ghideze și ea după această regulă!

        Au trecut doar două săptămâni de când Nick și Ana au plecat acasă, în România, însă, cu toate că ultimele momente petrecute cu ei, le am bine tipărite pe retină, mi se pare că totul s-a întâmplat cu foarte mult timp în urmă.

         Săptămâna de după plecarea celor doi, a fost un chin pentru iubita mea, iar starea ei de agitație am simțit-o ca și cum ar fi fost a mea. Pe de-o parte o înțeleg, a fost prima prezentare pregătită de ea integral, a fost prima lansare dublă a aceleiași colecții la care i-a parte, pentru prima dată are totul în mâinile sale, iar dorința de a demonstra că poate, că morile de vânt sunt nimic pe lângă ea, o făcea să ajungă acasă stresată, epuizată, incapabilă să mai facă și altceva.

            Însă eu m-am bucurat de acest lucru. Am avut grijă să vin acasă, întotdeauna, cu puțin timp înaintea ei, să o aștept cu cina pregătită, să o hrănesc, în timp ce o țin în brațe și să o ajut să se relaxeze cu o baie fierbinte și o ședință de masaj. Nu am crezut niciodată că sunt capabil să fac lucrurile acestea pentru o femeie, dar uite că le-am făcut. Zi de zi, seară de seară, cu o perseverență de nerecunoscut.