Am revenit cu o noua carte... Aceasta este continuarea volumului "Tocilara rebela".
Maya a pornit intr-o noua caltorie a vietii, incercand sa fie o fiica ascultatoare, o eleva model, un prieten devotat si chiar si o iubita excelenta, dar perfectiune...
In leaganul de langa mine s-a asezat un baiat. Parea trist. Statea aplecat si cu gluga de la hanorac pe cap. Nici eu nu eram chiar ok, dar el parca era mai rau.
M-am apropiat putin de el si i-am atins bratul incer cu a mana mea ce tremura putin si era inghetata. Nu e ceva anormal. Mereu am mainile reci, chiar daca este o vara fierbinte, iar uneori, iarna, le am mult prea calde. Sunt mai ciudata de fel...
S-a intors spre mine si s-a uitat cu o fata trista.
-Hei... Ai patit ceva?
Da, ce sa zic, logica mea... Arata ca naiba de ranit din nu stiu ce motiv si eu il intreb daca are ceva. Pana si eu mi-as da o palma peste fata, dar el doar mi-a zambit putin, iar eu inapoi.
-Mersi ca incerci sa fii draguta, avea un zambet dragut...
-Ok... Daca vrei poti sa imi spui, nici nu te cunosc, deci nu cred ca te poate afecta cu ceva.
-Tin.
-Poftim?
-Poti sa imi zici Tin, acum ma cunosti, spune si zambeste iar, intinzandu-mi mana.
- Eu sunt Maya, ii zambesc si dau mana cu el.
Dupa aceasta mica prezentare mi-a sunat telefonul. Pe bune Kate? Pe bune acum... Eu te sun ca disperata si tu dormi, iar eu trebuie sa iti raspund acum, cand abia am gasit si eu pe cineva cu care sa stau de vorba.
Imi dau telefonul pe silentios si o las sa sune in continuare.
-Nu raspunzi? ma intreaba si chicoteste.
-Ce? eram cu gandul la Kate. Nu.
-Pai? Poate e urgent.
-Nu e. E o persoana pe care nu o suport.
Ii zic asta si ma stramb putin ca sa par si eu credibila. Am ajuns sa zic despre bff ca nu o suport. Vai!
-Si... Tu cum ai ajuns in parc?
Ok... incercam sa fac si eu o conversatie. Sper ca nu e genul ala de tip care spune cateva cuvinte pe ora si in rest se uita in zare. Ar fi penibil...
-E mai complicat, zice si isi lasa privirea in jos. S-a intamplat ceva si am avut o reactie cam nepotrivita, asa ca am plecat pe moment si am ajuns aici.
-Oh, ok.
Nu stiam ce sa zic. Nu vream sa ma implic nici prea mult in viata unui necunoscut, care arata totusi destul de bine, trebuie sa recunosc.
-Dar tu? Nu pareai prea fericita stand singura intr-un leagan...
-Nu am avut somn si am plecat la o plimbare prin parc.
Stiu ca suna amuzant, adica e intr-un fel si el a ras putin. Ce pot sa zic? Si eu am ras. Dupa ce am vorbit si noi putin mi-am dat seama ca are un accent ciudat. Nu stiam de ce.
-Tu esti de aici, din New York?
-Da, de cand m-am nascut. De ce intrebi?
-Nu conteaza. Doar am intrebat. Pana la urma ar cam trebui sa plec. Poate ne mai vedem!
-Sigur! imi spune si zambeste, dar in soapta il aud zicand un mic "sper".
Ce pot sa mai zic: mama mi-a trimis mesaj ca a gatit ceva dulce. De aceea am plecat, cine poate sa ii reziste unei prajituri?!
Dupa ce am terminat de mancat si mi-am facut un dus ca de dimineata, da, nu prea au lucrurile sens la mine, Kate m-a sunat iar. A tipat la mine in telefon vreo 15 minute si recunosc ca nu am ascultat jumate de conversatie, dar merge si asa. Dupa bla bla bla-urile noastre a ramas sa ne vedem in maxim o ora in parc. Cica ne adunam toti acolo.
Ma simt si eu mandra de mine o data in viata. Azi vad ca mi-am luat liber de la organizarea oricarui lucru. Cred ca imi place asta.
M-am imbracat cu niste blugi scurti deschisi la culoare si un tricou alb cu niste cactusi dreaguti. Macar in ultimele zile calduroase sa ma mai imbrac si eu cu hainele de vara ca apoi voi incepe sa inghet.
Mi-am luat tenesi, ochelarii si un ceas, mi-am facut putin parul si machiajul si gata.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Dar ce se putea intampla? Am uitat ca am camera cu susul in jos si m-am apucat de facut curat. Urasc asta, dar mai bine asa decat sa vina "inspectoarea" in control, adica mama.
Intre timp, draga mea prietena nerabdatoare a ajuns si s-a facut comoda, ba chiar mi-a furat si fin prajiturele. Eh, cate nu i-am facut si eu. Instantaneu imi apare un mic zambet pe fata.
Cand am ajuns in parc, toti erau in jurul unei invartitoare cum ii zic eu. Nu stiu exact cum sa explic ce e, dar o las asa. Cand ne-au vazut venind s-au uitat curiosi la noi.
Da... am uitat sa zic un mic mare detaliu. Noi venisem abia ieri dintr-o "mini-vacanta" de aproape o luna. Am incercat sa le convingem si pe Layla si Izza sa vina, dar nu le-au lasat parintii... dur...
-Alo? Suntem statui si nu stim noi?
-Da... Nu v-am mai vazut de o luna. Si voi nu ati mai dat un semn de viata! a tipat Izza.
-Voi ati fost inchise intr-un loc fara telefoane? Mai suntem si noi pe aici sa stiti... s-a intors sarcastica Layla.
Instinctiv, amandoua ne-am aplecat capetele. Stiam ca asta ii va face sa se simta prost. In unele momente ma intreb si eu cum de gandesc aproape aceleasi chestii precum Kate... Ciudaaat...
Normal ca ma uitam cu "coada ochiului" sa vad cum reactioneaza si l-am vazut pe Alex venind spre noi si imbratisandu-ne pe rand. Mai intai ea si apoi eu. Ne-a spus sa nu fim triste si am izbucnit in ras. Cat puteam sa ma mai abtin, serios acum?
