Baddest Soul | Jeon Jungkook {hiatus}

chapter 9

Nimeni nu zice nimic. Taylor se uită confuză la cei din fața noastră. După ce noaptea asta o să se sfârșească, promit să-i spun tot ce se întâmplă cu mine și cu viața mea. Nu îi pot ascunde așa un lucru important pe care am nevoie să i-l spun cuiva pentru a mă ușura. Taylor e persoana potrivită.

- Să mergem! îmi șoptește Taylor.

Nu îi răspund, dar încerc să o fac să-mi citească privirea care spune în momentul de față nimic altceva decât "TACI!"

Mă ignoră și pășește nepăsătoare înspre ei, acum nu mai pot să o opresc de niciun fel.
Atenția lor este asupra lui Taylor care pare să fie liniștită.
Distanța dintre cei doi și Taylor e din ce în ce mai mică, dar se pare că numai eu sunt emoționată, toți sunt relaxați, însă Taylor habar n-are în ce se bagă.

Frica îmi cuprinde corpul atunci când Taylor este la o distanță mică de ei și încearcă să treacă pe lângă.
Spre surprinderea mea, nu s-a întâmplat nimic cu ea, însa nu garantez că totul va fi bine și frumos, căci am avut de aface cu amândoi.
După ce a trecut, se întoarce spre mine și îmi face semn cu mâna să vin, însă nu am de gând.
- Te las aici, să știi. îmi spune Taylor privindu-mă enervată.

Înghit în sec și înaintez. Trec pe lângă unul dintre ei și îmi fac rugăciunea să nu-mi facă nimic. Simt o mână care mă ține strâns de braț asta făcându-mă să mă opresc din drum. Nu știu cine a făcut asta pentru că nu i-am văzut detaliat, iar măștile pe care le poarta sunt și ele de vină. Fir-ar să fie, dacă nu ar fii o amenințare pentru mine, probabil i-aș lua la bătaie pe amândoi.
Taylor stă plictisită și se uită la toată scena fără a avea vreo reacție.

- Ce ți-a luat atât? Ești speriată de bombe?
- Da, Taylor, exact.

Își dă ochii peste cap și își continuă drumul, eu urmând-o. Mă uit în spate fără să vreau și îi văd pe cei doi cu fața la noi, privindu-ne. Taylor observă că m-am întors și face același lucru.
- Îți e frică de ăia doi?
Mă uit în ochii ei cu subînțeles. Nu o să mai trag de timp și o să-i spun tot până nu e prea târziu.
O trag de mână până într-un loc mai închis și fără oameni pentru a-i spune totul cât mai repede. Nu mai am răbdare.

- Taylor ascultă... Deci este un băiat pe care nu îl știu dar el într-un fel mă știe și mă urmărește de puțin timp, iar eu chiar nu știu ce sa fac pentru că îmi este foarte frică de el. I-ai văzut pe tipii ăia doi de care îmi era frică să trec, nu? Unul din ei este el, iar celălalt este un alt tip ciudat care mă sperie și pe care l-am întâlnit la școală. Nu sunt sigură dar eu cred că amândoi sunt în aceeași școală cu noi, dar nu știu absolut nimic legat de ei. Ții minte incidentul din noaptea aia? Am o presimțire că a fost unul din ei..

Am vorbit foarte repede, dar sper că m-a înțeles.
Taylor se uită fix în ochii mei, încercând să descifreze tot ce i-am spus. Privind-o pe ea, sunt din ce în ce mai agitată pentru că îmi este frică de cum va reacționa cu toată situația asta mizerabilă.
După secunde bune în care niciuna din noi nu a zis nimic, Taylor decide să spargă liniștea înmormântală.
- Ce vor de la tine?
Inghit în sec și îmi închid ochii din cauza imaginilor care mi-au trecut prin minte.
- Asta nu știu și îmi este frică să aflu.