Regasirea

Capitolul 6 - David POV

   Parcă au trecut ore, zile, săptămâni de când am văzut lumina lunii înaintea ochilor. Am incercat din răsputeri să îmi amintesc ultimul răsărit de soare, razele lui calde care te învăluiau şi te topeau acum în perioada asta extrem de călduroasă. De multe ori mă întrebam cum era în acele locuri unde ploua mai tot timpul anului, unde frigul te pătrundea până în interiorul sufletului şi îţi îngheaţa şi ultima speranţă înăuntrul tău...nu voi putea experimenta niciodata aceste sentimente pentru că nu mai aveam nici măcar speranţa zilei de mâine. Când viaţa te încearca şi te lasa gol în pustiu şi întunericul apasator, ce puteai face? Cum te puteai ascunde când erai încolţit din toate părţile, când nu exista speranţa salvării, când toate planurile de evadare pareau inutile şi fără rost? Puteai aştepta în schimb...cu ultima fărâma de speranţă rămasă...un înger lângă tine care se pregătea să-ţi sară în ajutor. Îngerul meu păzitor, luminiţa mea în întuneric, ajutorul meu de nădejde...Cassie. Doar ea mă putea scoate din cursa ameţitoare a caruselului. Dar va răzbi Cassie ameninţarea care stătea pregătită, gata să mă înghită?

   Am auzit nişte paşi şi am simtit cum sunt luat pe sus şi dus într-o altă încăpere alăturată. Mi-a fost îndepărtată eşarfa de la ochi şi am putut vedea în sfârşit faţa răpitorilor mei...

   – Voi!    

   – La cine te aşteptai?       

   – Daţi-mi drumul, baieti! Nu veţi scăpa aşa de uşor...

   – Oh, David... Avem totul aranjat. Nimeni nu va mai ştii nimic de tine. Nu mai poti face nimic sa te eliberezi.

   – Pentru ce atâta zarvă? Nu am spus nimănui secretul vostru...Lăsaţi-mi prietenii în pace!!!

   – Şi vrei să te lasăm pur şi simplu să pleci? Mă tem că nu este posibil...Ni se va alătura în curând Cassie. Nu ştiu dacă ţi-am spus cât de mult îmi place prietena ta...Yummy.

   – Să nu vă legaţi de ea! David a început să fiarbă de nervi.

   De ce o implicasem pe Cassie? Acum parcă regretam că îi pusesem şi ei viaţa în pericol. Eu puteam muri liniştit dacă o ştiam pe ea în siguranţă, dar acum când era şi ea la marginea prăpastiei nu puteam lăsa să se întâmple asta. As fi aparat-o cu pretul propriei vieti, dar acum era prea tarziu.

   A trecut timpul secunda cu secunda, minut cu minut...

   – În sfârşit...Bună, draga mea Cassie. Bine ai venit!  

   – Unde sunt? Dă-mi asta de la ochi...David, eşti aici?

   – Cassie! Da, sunt aici. Sunt bine..

   – Cât mă bucur să aud asta! Mi-am făcut atâtea griji. 

   – Cred că este în regulă dacă îi dau eşarfa jos, George. Vezi? Până la urmă ţi s-a îndeplinit dorinţa. Te-am adus la David... 

   – Mulţumesc mult băieţi, am spus eu cu un zâmbet enorm pe faţă. Totul merge conform planului. Vom termina cu asta până să apucaţi să număraţi până la 3...am spus in gandul meu.

   – Dacă ai fost cuminte...

   – Gata Benjamin. Ajunge! Trebuie să mergem să ne hotărâm ce vom face cu ei...În momentul de faţă Sam se îndreaptă spre noi. Ne-a fost de mare ajutor. Îl are ostatic pe Jake, a spus George. 

   – Jake? Care Sam? am adaugat bulversata.  

   – Cred ca il cunoasteti, a spus amuzat George. Numele lui este Johnson.

   – Sam al nostru? am întrebat eu mirată şi şocată peste măsură. Nu este posibil.

   – Da, chiar el. Nu ştiu dacă am fi reuşit fără el, răspunse un băiat al cărui nume nu îl cunoşteam pe atunci, dar pe care îl voi afla mai târziu ca fiind Luke. El a fost de la început alături de noi.

   – Nu pot crede aşa ceva! Am avut încredere în el! Am rămas mută. Planul era compromis. De ce Sam?

   Totusi Sam nu a menţionat nimic despre Jim. Oare ce rol juca el până la urmă în toată povestea asta? Mai puteam avea încredere în el? Vom trăi şi vom vedea...

   Au trecut 20 de minute, 25 de minute. O jumătate de oră...Abia acum Sam a ajuns cu Jake care era legat cu cătuşe, cu o eşarfă la ochi şi la gură. 

   – Cum ai putut? Am avut încredere în tine, Sam. Erai prietenul nostru! am strigat eu.

   – Oh, Cassie. Îmi pare rău că ai aflat aşa, spuse el cu ironie in glas. Chiar sunt prietenul vostru, numai că legatura mea cu ei este mai profundă – o ştii pe Alex, nu? Este sora lui George. Nu o puteam trăda...

   – Nu îmi vine să cred...Sam. Ochii îmi erau în lacrimi.  

   – Linişteşte-te draga mea, mi-a spus atunci David. Ştiam deja că Sam nu este de încredere, de aceea ţi-am spus să nu apelezi la el. O cunoşteam destul de bine pe Alex şi ştiam pe cine avea să aleagă în cazul în care va fi nevoit să o facă. Speram însă din toată inima să mă înşel. Jake nu ne mai poate ajuta, dar cine ştie? Poate vom scăpa...   

   – Da, ai dreptate. Poate va ajunge Jim...Trebuie să vorbim cu Jake. Cum am putut sa uit? Sam stia deja de venirea lui Jim, deci...se pare ca acum s-a terminat cu adevarat.

   – Jim? Cine este Jim? a întrebat David.

   – Prietenul lui Jake. Am atâtea să îţi povestesc. Dacă ne-ar lăsa puţin singuri...