Regasirea

Capitolul 10 - Katie POV

   Acasa toata lumea era extrem de agitata deoarece Cassie lipsea de doua ore si nimeni nu a putut sa dea de ea – avea telefonul inchis. Oricat de calmi ar fi vrut sa para, nu le iesea. Chiar si David, eu si mama, care stiam unde plecase Cassie de fapt eram ingrijorati. Louis facea ture dintr-o parte in alta a camerei, incat ma asteptam ca dintr-un moment in altul sa se prabuseasca prin gaura facuta chiar de el insusi de atata invartit. Nemaistiind ce sa faca David s-a inchis in baie si i-a lasat un mesaj vocal pe telefon care suna cam asa:

„Buna Cass. Am incercat de mai multe ori sa te sun, dar aveai telefonul inchis. Sper ca sunteti bine, si tu si tatal tau, si ca ne vom vedea curand. Asteptam vesti cat mai curand de la tine. Sper sa vorbesti cu Louis, Cass, pentru ca este foarte trist. Saracul nici macar nu a apucat sa-si auda raspunsul cum trebuie. Pare dezamagit. Te rog sa il suni cand ai timp. Te-am pupat. Ai grija de tine” 

   Din nefericire Louis a auzit o parte din mesaj, deoarece era pe hol si s-a infuriat foarte, foarte tare. Simtea ca pamantul ii scapa de sub picioare. Se aseza pe podea, in fata toaletei si astepta ca baiatul, prietenul lui Cassie sa iasa afara. Ii va cere socoteala pentru tot. Inghitise de prea multe ori supararea si frustrarea pe care o simtea.    

  – Nu-mi vine sa cred, David! rosti el cand dadu cu ochii de frumosul saten. Cum indraznesti sa-mi ascunzi astfel de informatii? Mereu am stiut ca nu ma placi, dar nu am inteles de ce... O placi pe Cassie? Spune-mi sincer!

  – Louis, imi pare tare rau, dar as fi vrut sa afli de la Cassie, nu de la mine. 

   David ocoli intrebarea finala din motive numai de el cunoscute. Insa Louis nici macar nu realiza si ataca din nou.

  – Ce este atat de mult de aflat? Tatal ei s-a intors si acum ca vrea sa vorbeasca cu ea...de ce atata mister? Si de ce raman eu mereu pe dinafara?

  – Nu am de unde sa stiu. Astea au fost regulile pe care le-a impus tatal ei. Urma sa iti spuna cand se intorcea, cu siguranta. 

  – Si cum se face ca tu stii totul de fiecare data, fara exceptie? M-am saturat sa fiu dat la o parte! Crezi ca nu are incredere in mine? Altfel nu imi explic aceasta tacere permanenta din partea ei. Tu trebuie sa stii!

  – Nu este asta. Eu si Cassie aveam foarte multe lucruri comune, amintiri comune, deoarece am copilarit impreuna. Avem incredere unul in altul, dar sunt sigur ca are si in tine Louis. Problema este ca uneori se simte depasita si nu mai stie cum sa reactioneze. Vrea sa vorbeasca cu tine, dar nu indrazneste, nu stie cum. Faptul ca ati stat o perioada indelungata unul departe de celalalt are o mare influenta. Asta este parerea mea. De data asta insa, eu am fost cel care a gasit scrisoarea, asa ca am aflat chiar inaintea ei. Doar Katie si mama lor mai stiu. Daca primesc vesti de la ea tu vei fi primul care va afla, iti promit. Chiar te inteleg, stiu cum te simti.

   Cuvintele acestea au calmat spiritul barbatului si i-au descretit fruntea. Explicatia lui avea sens mai mult decat si-ar fi dorit el si renunta sa il mai invinovateasca. Vazu pentru prima data un posibil prieten in el si incerca sa remedieze conflictul pe care il crease cu buna stiinta. David parea cat se poate de sincer.

  – Iti multumesc, David. Imi pare rau ca mi-am iesit din nou din fire. De mult am vrut sa-mi cer scuze, dar nu am gasit momentul potrivit. Nu esti tu vinovat de nimic, doar ca ma simt depasit, parasit...Totusi mi-as dori sa vorbeasca mult mai mult cu mine. Chiar imi pare rau. Sper sa nu imi porti pica.  

  – Nu sunt suparat pe tine. Poti sta linistit. 

   Dupa ce si-au dat mana si au dat noroc in semn de pace, au pornit spre incaperea plina de invitati. Atmosfera s-a destins acum ca cei doi se intelegeau, iar asta simteau cu totii. Era liniste.