Iadul îngerilor

III

— Cine este? Ce personaj este, Dan îi înmânase poza tânărului avocat lui Eleonora.

— Galben sau Verde nu... Pare a fi Albastru... poate fi ultimul personaj. Ultimul este minim detaliat, stă în umbră.

— Nu ştii nu, Dan se învârtea nervos într-un cerc imaginar având așteptarea unui răspuns iminent din partea lui Eleonora.

— Nu! țipă Eleonora spre Dan, strivită de acea stare de stress ce-i transforma nivelul de înțelegere, îi bloca rațiunea și nu se credea în stare de a gândi. Părea readusă în fața deciziei de acceptare a rolului de consultant civil, de investigator și cu greu se adaptase acelei continue presiuni ca într-o imersiune spre abis.

— Avem deja o listă de opere literare alipită personajelor, scade din lista ta, cele ce nu au concepţia Sodoma şi Gomora. Scade romanele ce nu prezintă unul din cele șapte păcate, Părintele intră în descifrare, cumva în ajutorul Eleonorei.

— Nu aşa, Cristian o elibera pe Eleonora din ceaţa de necunoscute spre un rapid răspuns la care era supusă de Dan şi Părintele. Ne-au trebuit timp să găsim primul roman cu fragment cu tot ca să-l asociem lui Dorian Grey, alt timp pentru Al Joad... Trebuie timp, țipa Cristian.

— Ce ţi-a spus, când şi cum? Dan se apropiase de tânărul avocat, îndreptându-și tunul și salvele spre oricine nu părea cooperat, de ajutor, cât al său chip devenise ameninţător înjumătățit cu nervos.

— Cum... ce? tânărul avocat nu era prezent decât în mâhnire, în plânsete disperate știind în sinea sa că șansele ca băiatul său să fie... Îl jelea! Se exterioriza doar cu lacrimi cristaline ce i se scurgeau pe obraji.

— ,,Eu mă ţin de cuvânt!"... şi să uitat la tine... sau la Părintele! La unul din voi, Cezar ce nu se mişcase de pe locul său, aduse atenţia asupra-i rămânând cu degetul țintit spre direcţia tânărului avocat şi a Părintelui.

— Ai dreptate, se alătură şi Dan lui Cezar, aducându-şi propria bănuială pe un nivel concludent, mie mi-a spus că nu am câştigat!

— Scriitorul a avut un şir de replici către fiecare din noi, Cezar o ochise pe Eleonora... „Câte personaje, câte cărţi, câţi autori ai găsit?" asta te-a întrebat, nuu, cât ochii lui erau spre tine.

    Eleonora îşi încrucişa braţele, transmitea un mesaj de închidere în sine, într-un spaţiu doar a ei, o atitudine defensiva cu un sentiment de irascibilitate ce îi simțea urcușul ușor spre panică, însă modul calm în care Cezar se afișa, vorbea, acea încredere în sine o făcuse foarte atentă la vorbele lui.

—,,... nuvelă de nici Sven nu știu cum, nici bastardul lui...? " cine sunt nu ştiu, dar se uitase la mine, Cezar despărţi braţele a o dovadă clară spre o memorie vizuală, auditivă atentă... Şi ceea ce voi nu aţi înţeles-o și se poate deduce, este faptul că Scriitorul...

— ... ştia de funcţia fiecăruia dintre noi! Dan completă vorbele lui Cezar.

— Corect! Cezar aduse fiori sumbri ca de secunde trăite într-o cădere liberă, alimentând a fiecăruia repetiţie în propria minte a cuvintelor Scriitorului, direcționați spre o unică, posibilă, greşeală a execuţiei.

— Ştia că eu sunt cel caut autorul, cel ce decid pe teren, ştia că Eleonora este ceea ce caută personaje în romane, ştia că... Dan duse ochii în tavan oftând, grăbindu-se în afirmații... La dracu, are un ajutor din interior!

— Încet Dan, încet! Cristian se simțise personal lezat de vorbele lui Dan și îi prevedea linia lui acuzatoare spre oricine i s-ar fi părut suspect. Nu avea de gând să-l lase să dezbine trioul format din Părintele, Eleonora şi Dan, ce cu greu au ţinut pasul cu Scriitorul. Erau cei mai în măsură, completându-se unul pe altul... Până la asemenea acuzaţii ai mult, nu vorbi aiurea ca de obicei, iar dacă nu asculți de mine, Cristian arunca privirea spre Părintele, așteptând un ajutor, o frână verbală din partea lui ce nu întârzia.