Regina- Always and forever

Capitolul 4 - Pentru ca asa simt

Profa vorbeste intruna. Gura ei nu mai tace iar eu visez. Nu cred ca am fost atent vreo clipa in timpul orei. Ma uit pe geam nonstop. Curtea e goala. Frunzele se ridica de la sol si zboara deasupra lui. Imi mintea mea ramane acelasi lucru. In mintea mea ramane nebuna! Ma gandesc intruna la pumnul primit. De reactia ei.

De vocea ei puternica si totusi cald. Vocea care iti transimitea fiori. Fiorii de placere sau de teama. Corpul ei micut, slabut, tonifiat statea mandru in fata mea. Statea superior. Ochii ei de un caprui deschis, intens, anormal de patrunzator imi perforau sufletul, carnea, oasele. Simteam cum furia ei nestapanita ma sufoca. Sanii ei mari, voluminosi erau miscati rapid de respiratia ei dereglata. Pumnii ei erau incordati, de fapt nu. Tot corpul ei era incordat. Fiecare muschii, suplu, ii iesea in evidenta. Picioarele ei lungi, suple erau invelite in zeci de lini perverve, curbate. Avea un corp perfect. O atitudine rece. O voce suava care te facea sa mori de spaima si dorinta. Si o putere. O putere neimaginabila pentru un asa corp fragil. Avea acei ochii criminali. Si mai avea acel par lung, roscat, sexy care ii cadea pe umerii mici. Un par salbatic si ingrijit. Un par perfec. Un corp perfect si o atitudine atat de acra. Nu stiu de ce. Gandul imi este in continu la inflacarata nebuna. Alexis? Parca asa o strigase profa. Ei bine Alexis cred ca o sa fi drata dracu' ori de mine in pat. Ori de mine in bataia. Mai ales daca mai da o data in mine. Pe mine nimeni nu ma atinge! Cel putin fara vointa mea. 

Imi aud numele in ecou. Dar nu raspund. Numele meu intreg se aude din nou. Mai puternic. Batrana asta nu are de gand sa ma lase in pace. Vocea ei e atat de pitigaiata. Ma scoate din sarite. Tot nu o bag in seama. Mainile mele sunt razamate de caiet iar capul meu e cazut pe ele. Imi e somn. Vreau sa dorm. Mai imi aud o data numele. Mai puternic. Mai tare. Mai crispat. Jur ca baba asta o sa mi-o plateasca. Tot nu o bag in seama. II aud pasii grei care se apropie de mine. Tocurile se zdrobesc de podea. Alt zomot care imi zgarie urechile. Imi mai aud o data numele si mai crispat ca ultima data. Apoi aud un sunet diferit. O pocnitura, o lovitura. Mainile ei s-au izbit de banca mea la cativa centrimetri de fata mea. O bag de data asta in seama si imi ridic usor capul spre ea. Ridurile ii acopera fata si mainile. E scarboasa. Ochii ei mici care abia se vedeau de riduri ma priveau urat. Nu-mi spune ca si baba asta vrea sa ma ieie la pumni. Serios. Ma apuc si eu de dat serios. Vocea ei continua cu un nivel ridicat de nervozitate.

-Tu ce crezi ca faci aici, William Ston? Ce crezi tu ca faci la ora mea? Unde te crezi dragule?

Ma uit la baba din fata mea. O priveam neutru. Ochii mei o priveau intens. Pentru un moment. Doar unul o vad intimidata. Tot e ceva nu?

- 1. Eu cred, si vreau sa dorm! 2.Ma plictisesc la ora ta. Si 3. Ma cred la liceu. Clasa a XI a E, intensiv istorie. Ultima banca randul de la geam. Si stiu ca sunt frumos si dragut doamna profesoara ma bucur ca aruncati si dumneavoastra cartile pe fata. Cred ca ne vom intelege de minune. 

Se uita la mine stupefiata. Era uimita. Se vede ca nu e obisnuita ca elevi sa o provoaca sa isi bata joc. Ii zambesc dulce si cuceritor. Ea roseste si mai tare. Poti spune ca eu sunt lipsipt de maniere, lipsit de bun simt, lipsit de strategie, lipsit de inteligenta, lipsit de logica dar nu vei putea spune niciodata ca eu sunt lipsit de tact, sarm. Nu vei putea spune niciodata ca nu sunt irezistibil. Nu vei putea spune ca nu sunt sexy. Si sunt constient de asta. Si mai stiu ca ma doare in cot de liceul asta si mai ales ca nu imi pasa nici cat negrul sub unghie de ora asta de... De ce? Nici nu stiu la ce ora sunt. Ma uit la profa si ii zic nepasator si curios.

-Doamna profesoara? Ce materie predati?

Toata clasa a inceput sa rada. Nimeni nu s-a putut abtine. Tot radeau in hohote. Profa era si mai rosie. Dupa moaca ei cred ca voia sa intre in pamant. Sau mai degraba sa ma bage pe mine in pamant. Privirea ei era una de neinteles. Era surprinsa, furioasa, speriata, neinitiata in asfel de discutii. Tot ce a putut sa scoate pe gura au fost doua sunete. Doua sunete comune. Doua cuvinte aruncate ca proiectile din gura ei uscate. Buzele ei albe, uscate impietrite intr-un "o" urias de uimire erau acum uimite. Nu mi-am putut da seama ce a fost. O intrebare? O examatie? O afirmare?