Regina- Always and forever

Capitolul 10 - Cearta, lupta, dezastru, promisiuni

A trecut o luna de gand toate s-au intamplat, de gand l-am vazut pe Luis clacand, de cand am iesit prima data cu Alex. A trecut o luna intreaga si viata mea e schimbata. Totul parea bine pana astazi, pana cand el a reusit in cateva ore sa distruga toate acele saptamani pline de perfectiune si fericire. A reusit sa distruga tot iar acum corpul meu zace in masina lui, sunt furioasa, chiar daca am zis ca nu ma deranjeaza faptul ca el pleaca, gandul singuratatii ma mananca, ma devoreaza pe interior. Urasc faptul ca pleaca, urasc faptul ca stiu asta, urasc faptul ca nu il pot convinge sa ramana, urasc faptul ca nu sunt destul de importanta dar cel mai mult urasc modul in care el mi-a spus-o. Motorul masinii e pornit, turatile lui se aud puternic insa noi stam pe loc.

Privirea mea era asezata pe parbrizul gol, mainile mele strang cu putere materialul rochiei in pumni. Tensiunea din interiorul masinii devine insuportabila, mainile lui strangand cu putere volanul acoperit cu pielea neagra. Aud cum buzele lui sloboda o injuratura puternica iar vocea lui agitata aducea infinite vibrati de iertare.

-Alexis, te rog. Am putea vorbi despre asta?

Comportamentul lui ma scoate din sarite, ma trateaza ca pe un copil prost si poate da, poate sunt un copil, dar nu sunt unul prost. Pe mine nimeni nu incearca sa ma faca pe degete si mie nimeni nu imi comanda. Asta e una din primele lectii ale lui Luis. Eu sunt facuta sa comand si sunt constienta de asta. Asa ca raspunsul meu a fost unul rastit si categoric.

-Nu! Nu putem vorbi despre asta! Acum duma acasa! Nu mai vreau sa stau in preajma ta. Daca tu nu ma vrei, iar eu dupa spusele tale doar iti respir aerul, atunci vreau acasa in clipa asta!

-Dar, Alexis! Te implor! Nu vreau sa ma cert cu tine!

- Pacat pentru ca ai facut-o deja! Te-ai certat cu mine si m-ai jicnit! Acum duma acasa! Ma duci in clipa asta acasa!

Vocea mea era atat de nervoasa. Infumuratul ala chiar si-o cere, o face atat de mult. Simt cum ceva exlodeaza in mine. Privirea mea era cuprinzatoare si plina de ura. Razele soarelui nu mai imi mangaie chipul, mingea de foc s-a ascuns printre norii cenusi care strabat profunda si calma liniste a cerului. Privirile mele nimicesc in timp ce tonul vocii sale se ridica. Cred ca a ajuns sa strige la mine si simteam cum puterea lui vibra printre oasele mele.

-Nu! Nu te duc acasa pana ce tu nu ma asculti! Ai sa ma asculti si ai sa taci dracului o data din gura!

Nervii ma cuprind cu o intensitate mai mare, simt cum ceva din capul meu explodeaza din nou. Furia a pus stapanire totala pe corpul meu, mana mea atinge usa si o izbeste puternic in timp ce corpul meu paraseste parca intr-o vijelie masina. Pasii mei tot mai apasati, mai puternici si mai rapizi se indeparteaza de locul acela. Simt cum o mana mare si puternica imi prinde incheietura, foarta cu care aceasta ma trage ma face sa ma intorc la el. Ochii nostri se intalnesc privinduse nimicitor. Ochii lui albastri duc acum lupte cu ochii mei verzi. Voce lui trimite ecouri indelungate in corpul meu. Raspunsurile mele fiind acide si pline de furie, vocea mea se auzea peste tot pana si eu simtindu-i vibratile care nimiceau natura.

-Ce crezi ca faci tu? Crezi ca poti sa pleci asa? Crezi ca ma poti lasa sa vorbesc singur?

-Da, cred ca pot face asta! Tu o faci de fiecare data! Tu tot timpul pleci fara sa spui nimic, fara sa faci nimic! Iar de data asta doare cel mai tare! Doare sa stiu tot ceea ce gandeste mintea ta cea idioata! Ma doare sa recunosc cat de cretin esti!

Alex incepe sa maraie la mine iar pumnul lui se agata mai puternic de bratul meu. Furia mea devenea tot mai mare iar cerul devenea tot mai agitat. La fiecare strigat de-al meu tunetele se rasfrangeau iar fulgerele crestau cerul. Ordinele mele erau pline de furie si putere. Orice fiinta le-ar fi dat ascultare in acest moment. Fata lui era plina de furie, maraitul sau era tot mai evident iar ochii sai deveneau demonici canpatand o nuanta rosiatica. Ar trebui sa fiu speriata dar nu eram, nu ma speria, doar ma dezgusta. Cuvintele care au urmat m-au facut sa clachez si sa cedez intr-un moment de furie.