Regina- Always and forever

Capitolul 5 - Zi a la Luis

Ma trezesc in masina. Singura. Vantul imi bate corpul. Cerul este intunecat. Picuri de apa incep sa cada pe chipul meu. Ii simt mirosul in jurul meu. Ma simt singura si simt o piatra pe inima mea. Nu mai e langa mine. Si stiam ca asta avea sa se intample. Ceea ce nu stiam eu este ca ma va durea atat de tare. Ca voi avea atat de mare nevoie sa plang. Ca voi simti ca este ireal. Ca acel sentiment atat de perfect era doar in inmaginatia mea. O lacrima era gata sa cada. Dar nu ii dau drumul. Nu am sa mai plang. Nu am sa mai plang pentru nimicuri. In plus el cine este? Doar un misterios. Un misterios care nu a facut nimic pentru mine. Nu a facut nimic si totusi eu i-am cedat inima. Nu stiu de ce dar avea aceea aura in jurul lui. Acea aura salbatica, protectoare, magica... Imi las capul pe spate. Atunci imi dau seama ca nu stiu cum il cheama.

Ceva rece imi atinge gatul. Pun mana pe el. Cum puteam uita de asta. Am colierul de la el. Este real. Si poate este al meu. Ploaia incepe mai tare. Pornesc motorul si plec spre casa. Plec spre casa. As vrea sa il vad pe Luis. Simt nevoia sa vorbesc cu cineva despre tot acum ca totul s-a calmat.

                                                                               ***

Stau la ultimul curs. Abia astept sa ajung acasa. Azi a fost o zi atat de plictisitoare. Nu stiu de ce dar toata ziua am simtit un nod in gat. Toata ziua am simtit ca ceva este in neregula. Toata ziua m-am gandit la Alexis. Clopotelul suna. Plec de la banca mea inainte sa fiu asaltat din nou de colegele mele. M-au sufocat azi. Sunt obisnuit cu ele. Sunt draguta dar niciuna nu ma atrage. Sunt inca niste copila iresponsabile. Iar eu sunt baiatul care face pe inabordabilul, baiatul sexy, care dupa parerea lor ar trebui sa fie cucerit.

Vreau sa intru in masina cand telefonul meu suna. Ma uit pe ecran si ii vad numele. Ah, nu suport cand ma suna. O urasc atat de tare. O urasc pentru cum se poarta. Ii urasc metodele desi stiu ca o iubeste si face asta doar ca sa o protejeze. Ar putea sa o faca mai frumos. Ar putea sa nu o faca pe Alexis, pe scumpa mea Alexis, sa sufere. Ar trebui sa nu o faca sa creada ca nu este dorita, ca este idiferenta propiei ei mame. Si eu stiu adevarul, si ea il stie insa Alexis nu. O iubeste. Isi iubeste fica. Insa e o actrita al naibi de priceputa. Si urasc toate prefacatoria asta. Insa din momentul in care am acceptat sa fac asta am acceptat sa duc o viata plina de secrete. Si imi e greu. Imi e greu sa tin secretele departe de Alexis. Ma mai uit o data pe ecranul telefonului. Maria Maredy.  Raspund. Vocea ei autoritara imi invaluie urechile din nou.

-Luis. Vino in padurea de est. Avem un cod 5C. Grabestete!

-Da Maria. O sa vin acum.

Pornesc motorul masinii. Ma grabesc. Si maresc viteza. Nu am chef sa ma fac asteptat de data asta. Sosele sunt goale iar gipul meu zboara pe ele. Picaturi de apa incep sa cada pe parbrizul din fata mea. Grozav! Iar vanez de ploaie. De le place lor sa iasa in ploaie! De ce? Vai cat pot ura creaturile alea!

Vad o masina albastra. Un gip mare, blindat. Pe o parte, in dreapta, usa este zgariata puternic. Urmele lasate sunt adanci. Un diametru de circa 2.5 centrimentri. Macul, novice, un omega probabil dupa puterea si intensitatea loviturii. Facuta recent. Acum cateva minute. Luciul este inca persistent.Franez brunc. Motoarele masinii de opresc.

Cobor din masina. Imi duc mana la ghetele inalte si scot de acolo un pumnal. Il scot si teaca cade pe jos. Sunetul ei este subtil. Picaturile imi udeau tot mai tare hainele si chipul. Ma duc in spatele masinii. Si scot acolo un suport de cort. Il deschid si scot de acolo o sabie lunga, doua pistoale si inca un pumnal. Imi asez pistoalele la mijloc sabia la spate iar pumnalele ajung tot la mijlocul meu. Mai scot un pistol de sub masina. Ma asigur ca e incarcad si imi iau pozitia. Inaintez spre padure.

Ploaia lovea frunzele. Vantul batea printre crengi. Se auzeau urletele lupilor. Iar fata mea era crustata de un zambet gigantit. Frunzele fasneau incontinu, crengile se rupeau, animalele urlau, bocancii mei strivau frunzele care fosneau sub picioarele mele. Padurea avea un aer infricosator. Iar mie imi placea. Imi placea frica, groaza, adremalina, teama. Toate asta faceau sangele sa imi pompeze in vene. Vai cat iubesc chestia asta. Si imi era dor de actiune. Aud un fosnet in spatele meu. Mai mult zgomot. Ma intorc si imi duc mana in fata. In departare era ea. Cu arcul in mana. O sageata se indrepta spre mine. O prind in pumn. Varful ei a trecut de palma mea dar am prins-o. Neatins. O privesc amuzat pe partenera mea.