Perspectiva lui Chanyeol:
Incepe sa ma ingrijoreze Yun. Azi a fost foarte pierduta in gandurile ei.
Am ajuns acasa si nu era nimeni. Asa ca mi-am facut niste floricele si m-am asezat in sufragerie pe canapea si am inceput sa butonez teleconamda.
Gandul imi tot zbura la Yun. Oare a ajuns acasa bine? Ar trebui sa o sun. Ma duc sa imi iau telefonul ca sa o sun. Dau sa o apelez. Nu, nu. Mai bine nu o sun. Ma intorc la canapea. Oare a manacat? La cat de absenta a fost azi sa nu fi uitat sa manance. Sa o sun? Nu, mai bine nu. Am inceput sa caut ceve mai interesant la televizor. Oare cine era baiatul care a urmarit-o la meci? E in acelasi an cu noi? Ahh, nu pot sa ma gandesc si la altceva.
-Yun ma inebunesti. Am tipa eu fara sa vreau iar atunci a intrat Tiffany in casa.
Doar mie putea sa mi se intample asta.
-Mie mi se pare prietenoasa si de treaba. Imi raspunde Tiffany special ca sa ma enerveze.
-Dar tu de unde stii?
-M-am intalnit cu ea in mall azi si am stat de vorba.
-Yun e in mall? Singura?
Ma duc repede si imi caut telefonul. Tastez sa o sun pe Yun.
-Stai calm ca e cu Hyeri si Anne. Spune Tiffany fara nici o grija.
Ma oresc si oftez usurat.
-Nu putea sa zici asa de la inceput?
-Rar te mai vad si eu panicandu-te asa. Spune chicotind.
-Haha. Spun eu sarcastic.
Incepe sa imi spune telefonul. Ma suna Minho.
-Ai auzit ce s-a intamplat?
-Dean la batut pe Alex.
-De ce? Nu erau prieteni?
-Ba da. Cica Alex a incercat sa vorbeasca cu Dean ca sa se mai potoleasca. Dar cica Dean s-a enervat si s-a culcat cu iubita lui ca sa ii demontreze ca el poate sa aibe orice fata vrea.
-Serios? Alex era cel mai bun prieten al sau. Daca el nu il poate oprii atunci cine?
Perspectiva lui Yun:
Ma plictiseam asa ca m-am gandit sa incep sa citesc o carte. Cartea asta mi-o daruise mama cu cativa ani in urma dar nici o data nu m-am gandit sa ma uit prin ea. Era vorba despre o fata care a reusit sa faca o persoana mai buna doar prin faptul ca era prietena cu ea. Parea interesant. Am inceput sa citesc primele pagini dar din cauza oboseli am adormit.
Din nefericire ma trezit abia alarma de dimineata care suna pentru a 5-a oara. Cand am vazut cat era ceasul am sarit din pat si am inceput sa alerg prin camera deoarece nu stiam ce sa fac mai intai. Eram in intarzire. M-am imbracat foarte rapid cu ce am prins. Niste blugi negrii simpli cu tricou roz deschis larg si adidasi. Am alergat cat am putut dar am ajuns in statie fix cand a plecat autobuzul. Nu stiam ce sa fac asa ca l-am sunat pe Dean. Nu pot sa ma joc cu doamna profesoara Sophia. Ultima data cand un copil a intaziat nu l-a mai lasat sa intre la ora ei doua saptamani. Nu imi permit atatea absente.
-Alo, esti in oras? Poti sa ma duci si pe mine la scoala ca am pierdut autobuzu si s-ar putea sa nu mai ajung la ora aceasta doua saptamani din cauza asta. Spun eu totul fara sa fac pauza.
-Unde esti?
-In statia de autobuz de langa mine.
Nu a mai zis nimic si mi-a inchis. Intr-un minut a ajuns la mine. Am urcat repede in masina si a inceput sa faca slalom printre masini.
-Multumesc mult. Ii spun eu observand cat de concentrat e sa ma duca pe mine la scoala.
-Nu o sa primesti nici o absenta. Cand eram mici, ti-am zis ca o sa fiu aici oricand o sa ai nevoie. Spuneam adervarul.
Dean si cu mine ne distantasem la un moment dat cand am mai crescut deoarece el era aici cu alti prieteni de ai lui iar eu eram unde stateam inainte cu prieteni mei si nu prea aveam cand sa ne vede sau sa vorbim. Faptul ca sunt aici cu el ne.a apropiat destul de mult.
Am fugit repede in scoala. Pe holuri nu mai era nimeni. Am ciocanit la usa si am deschis-o.
-Imi cer scuze ca am intraziat. Imi permiteti sa ma duc la banca mea?
-Te las pentru ca e prima oara cand intarzi. Data viitoare "la revedere".
-Multumesc.
-Buna. Ii spun eu lu Chan in timp ce imi scoteam cartile din geanta cu cea mai mare viteza.
-Hey. Spune el indiferent ca intotdeauna.
