~ Capitolul 18 ~

60 5 2
                                    

   Ana

- E .. Și?

- E frumoasă  domnișoară Ana.

Îi zâmbesc Melisei și fac o piruetă cu rochia pe care am comandat-o de dimineață.

- Mulțumesc. Înseamnă mult că am de la cine să iau o părere!

- Nici o problemă, domnișoară.

- Crezi că mi se potrivește verdele?

- Da, arătați foarte bine pentru o primă întâlnire.

Mă uit în oglindă la rochia care îmi ajunge până la genuchi, de un verde închis. Îmi pun paltonul pe mine si sandalele si pornesc spre scări, cu Melis în urma mea.

- Ana?

- Mătușă!

- Unde pleci?

- Ă.. Mă întâlnesc cu Denis.

Știu că nașei nu-i pasă. Niciodată nu i-a păsat. Știu asta, am crescut. Nu mai sunt copila care a venit acum o lună la școala asta. Vreau doar să învăț si să mă concentrez asupra relației mele cu Denis. Atât.

- Cu Denis? Ana, concentrează-te asupra scolii!

- Vreau să ies cu el.

Si ies. Nu mai vreau să-i aud reproșurile. Gata. Ies pe poarta mare rapid, fară să mă cheme înapoi. Pășesc spre parcul Iluților rapid, fiind deja si doua zeci, iar eu peste cinci minute trebuie să fiu acolo.

- Te omor firar tu să fi de prost!

Mă opresc inevitabil, întunecandu-se. De pe o străduță se aud înjurături si țipete, eu ascundându-mă după un copac gros.

- Așa îți trebuie!

Si un om, înalt și format, îmbrăcat tot în negru, cu barbă si cu un cuțit plin de sânge iese, uitandu-se în stânga si-n dreapta si pleacă fugind. Din haina lui cade un bilețel împăturit, eu luandu-l.

E o adresă, un număr de telefon și un nume. Callon Holf. Îl pun în buzunarul paltonului meu si alerg pe străduța din care s-au auzit țipetele.     La câțiva metri de la intrarea în străduță, un trup de bărbat stă în sânge pe jos.

- Ești bine?

Îl întorc cu fața spre mine, mie „căzându-mi” fața.

- ERIC ?!

Dragoste InocentăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum