Ador marea...
Nu am văzut-o niciodată, dar știu că o voi îndrăgi.
E un fel de sentiment ciudat atunci cînd simți că așa a fost dintotdeauna, nu ai puterea de a schimba ceva, iar o minune e pe cale să se întîmple. Liniștea dinaintea furtunii?! Sau poate calmul venit din credința că totul decurge așa cum trebuie?!
Așa a început ziua-n care am hotărît că e momentul potrivit.
Mi-am umplut bagajele cu amintiri. Am adunat cîteva lucruri fără de care nu-mi imaginez existența și le-am depozitat în suflet. Am apăsat pe accelerație și...
Nu mai țin minte nimic. Doar marea.
