Și mai era și-o melodie...
Ușoară, lină și plină de tot ce însemnam noi . O melodie scrisă parcă dintr-o îmbinare a bătăilor inimilor noastre: doi îndrăgostiți pentru o vecie și încă o zi.
Eram frumoși împreună!
Știu că acea melodie, pe care o visez și mă poartă pe aripile amintirilor, e valoroasă pentru noi. Știu că, poate, odată am fost cea mai fericită din univers pe acordurile unei viori. Știu că trebuie să-mi amintesc totul. Știu că trebuie să-l găsesc orice s-ar întîmpla. Știu, dar, ce folos?
Magia trecutului e că nu-l mai poți întoarce niciodată înapoi.
Or, dacă totuși îți reușește reconstruirea unor emoții sau întîlniri, tu nu mai ești la fel...
Nu eram decît noi, împreună! Și mai era și-o melodie la fel de frumoasă. O seară caldă de vară, plină de emoții și mirosul reginei-nopții! Luna plină ne sorbea din priviri, iar stelele se uitau mirate de cîtă tinerețe și frumusețea ni se putea citi-n mișcări!
Mi-e dor de noi! Dar și mai dor îmi e de mine!
