" - Simți?! Așa miroase primăvara! " mi-a spus ea.
Era așa fericită! Ca un fluturaș micuț și plin de entuziasm zbura din floare în floare! Le ghicea numele sau le inventa, le mîngîia și le spunea povești. Și-a crescut o grădină plină de flori din cele mai aromate! Era visul ei, pe care l-a realizat.
Era frumoasă! În ochii ei se oglindeau toate minunile acestei lumi, păcat că erau triști și-i ascundea mereu după o pereche de ochelari. Îi plăceau culorile, dar cunoscuse doar una- negrul. Avea libertate în mișcări și adora să danseze. Valsul lin, elegant și grațios era preferatul ei, însă, uneori se lăsa dusă de val și-și lăsa la o parte grijile și nevoile, ca să danseze Ciuleandra!
Iar vocea ei... Nu am auzit niciodată ceva mai minunat!
Perfectă? Nu știu dacă era perfectă. Cert este că atunci, nu i-am putut găsi nici un cusur...
" - Simți?! Așa miroase primăvara! " mi-a spus moartea. Și mi-a întins mâna.
