Încerca să (se) accepte. Poate de aceea scria despre ce simte la persoana a III-a.
Încerca să (se) uite. Dar îi răsunau chicotelile răutăcioase și privirile bănuitoare, venite de la cei pe care-i iubea.
I-ar fi plăcut ca viața să-i fie bumerang. Primești ceea ce oferi? Nu și în cazul său. Spinii erau mai dureroși, iar aroma fină, sângerie nu putea acoperi prăpastia pe care o alimenta cinismul și ipocrizia.
N-au iertat-o. Pentru că simțea cu fiecare atom adevărata lor esență umană.
N-au înțeles-o. Preferau să caute o urmă de falsitate, decât să accepte că așa era modul ei de a-și trasa linia întreruptă a vieții printre miile de stele.
Nu le-a plăcut. Nu era la modă. Nu era nici măcar frumoasă. Era ea. Sinceră. Bună. Cu tristețile și bucuriile sale. Era doar ea, ei nu o voiau printre ei...
Dureros să trăiești la modul reflexiv. Și, atunci, am întrerupt durerea.
Ivy
