O seară frumoasă de Crăciun! Ultima...
Pomul împodobit de lângă șemineu. Luminițele, care îi topeau bucățile de gheață din suflet. Globulețe roșii, albe, aurii, argintii, perfect aranjate, consecutiv, pentru că așa-i plăceau ei. Clinchetele de clopoței se aud de afară, se apropie cineva.
Au pus draperiile ei preferate! Acelea pe care ea îl desenase pe Moșul cu Fulguța lui în copilărie...
Mama-i gătise și cozonac cu ciocolată și stafide. Știa că-i place să aleagă stafidele ca adevărul de minciună, atent, lent și cu mare grijă. Stătea în centrul mesei cozonacul, ca să poată lua fiecare câte o felie. Au făcut și salata cea nouă, despre care vorbiseră mai demult. Ah, mirosea a portocalee! Mirosea a sărbătoare!
Din cele patru scaune unul era liber. Cel de la margine. Era al ei. Așa cum e și liniștea care domnea la masă.
Nu-i plăcea liniștea. Ivy porni radioul. Era chiar piesa ei preferată de Crăciun. Spera să-i înveselească...
O lacrimă căzu pe obrazul mamei sale. Dar o șterse în fugă, să n-o vadă nimeni, doar era o femeie puternică.
Eva schiță un zâmbet. Îi era dor. Însă nu putea face nimic.
Tati simți apropierea fiicei sale și își dădea seama că nu era o disfuncție a mașinăriei, Ivy porni aparatul său vechi. El știa că adoră programul postului local de sărbători. Îl ascultau întotdeauna de Crăciun, iar Ivy, fata lui mai mare, știa ora exactă când îi începea cântecul preferat. Azi, nu avură curaj să-l asculte din nou. Dar știa că Ivy făcuse asta pentru ei, dar nu le-o spuse și fetelor. Aveau să-l creadă nebun.
Melodia se apropia de final. Era cadoul ei de Crăciun. Ultimul...
