Ești ca zăpada.
Cobori peste mine cu ușoare atingeri
de cristal, învăluindu-mi conștiința,
sufletul, trupul înghețat
de vremuri.
Îmi acoperi pleoapele uscate
și te topești,
dăruindu-mi lacrimi ce se prefac
în sloiuri.
Îmi acoperi buzele într-un sărut
catifelat, moale, atât de rece încât
acestea se transformă
în stană de piatră.
Ești ca zăpada.
Te aștept să plutești pe ceru-mi.
Te chem în neîncetate rugi
și tu apari: un fulg, doi, trei,
până îmi umpli inima cu o iubire
ce pătrunde sub gheața
sufletului meu amorțit.
Ești ca zăpada.
