Ochii mei sunt orbi.
Nu văd realul, deși
se plimbă-n jurul meu.
Nu judec, nu cuget
pentru că mi-e teamă.
De ce sălășluiește frica?
Sufletul mi-e ros.
În noapte albastră
Se deschide,
Se vindecă,
Se spovedește
în fața viselor pure.
Și dorința curge
Asemenea izvorului
de lacrimi.
La fel de curat și cuminte
ca roua ce învăluie
Creasta munților.
Nuanțe de gri
În ochii mei goi.
