Este rece.
Ca și cum tot ce a fost frumos
acum e mort,
sub stratul gros de gheață.
Ca și amintirile care sunt
îngropate sub prezentul
presărat cu dificultăți.
Nu se mai vede
nici urmă de flori,
nici urmă de soare.
Lipsește viața.
Casele zac sub cerul noncolor
A cărui priveliște
se pierde în infinitatea
Cosmicului.
Doar sunetul liniștii se aude
în decorul mort.
Când toate elementele naturii
își dorm somnul morții,
apar ei.
Pentru că orice rău are
un pic de bine
într-însul.
Curg din neant
ca perlele dintr-un șirag
deșirat.
Se așază lin pe pământ și
acoperă cu pătura purității
pământul păcătos
și rigid.
Încoronează copacii
în semn de recunoștință
că și-au dat viața
încă o dată,
ca să prindă viață
Doamna Albă.
Roiesc ca albinele
și dansează.
Se joacă.
Trag aer în piept
și o simt.
Ninsoarea.
