E-o stradă îngustă și Ea se plimbă.
Se oprește la un moment dat în colț și
sfioasă, intră în locul secret.
Aburi, miresme fel de fel,
îi inundă nările. Scoate o monedă
și o întinde,
apoi așteaptă.
Gândurile vin, întortocheate,
Îi domină mintea fragedă.
Cum poate un pictor să evadeze
și să coloreze suflete?
Cum poate muzica să curgă
asemeni unui râu clipocitor?
E-o enigmă...
Statuile stau și privesc.
Sunt toate mute.
Au fost și ele cândva bolovani
sau părți din munți...
Teatrul se joacă pe scenă
dar și în afara ei.
Care-i realitatea? Care-i visul?
Pe cer zboară un ziar,
e pasărea contemporană...
În sfârșit!
E răspunsul la orice întrebare.
Se apropie încet, mirosind a scorțișoară.
Schițează un zâmbet,
învârte lingurița
și bea ceaiul.
