..deschid ușa și rămân surprinsă de ce văd..
Urs doarme profund. Mi-e și milă să îl trezesc și să îi spun despre picior..
Închid ușa și mă îndrept tiptil spre patul lui. Dorința mea de-a nu-l trezi se spulberă deoarece calc pe o jucărie care scoate un sunet ciudat. Shit! Mă uit spre pat și văd că nu e nici o mișcare. Mamă, omul ăsta are un somn profund. Mai fac câțiva pași.
-BAAAAU!!
-CE MAMA NAIBII?? spun eu. Urs râde de mama focului. Omule, tu ești normal?
-Iartă-mă, dar îmi place să sperii oamenii, spune el printre râsete. Până și râsul lui e unul plăcut.. Se liniștește și mă întreabă dacă sunt bine.
-Da, da, sunt bine, doar că..
-S-a întâmplat ceva? Haide, așează-te în pat și povestește-mi, spune Urs în timp ce îmi face semn să mă așez lângă el. Fac asta și îi spun despre micul meu accident de la baie, rușinată ce-i drept. Îl văd cum face puppy face care, apropo, îi iese de minune deoarece e super drăguț. Puppy face-ul, da, el e drăguț, nu, nu Urs..cred. Off!!
-Haide să vedem cât de gravă e rana și o tratăm, bun?
-Doamne, cum poți fi atât de calm în orice situație? Serios, eu aș fi înnebunit până acum.
Urs râde și în timp ce caută spirtul și vata îmi spune că el nu e genul care să își facă griji din orice lucru banal și că toate se rezolvă.
-Bun, ridică pantalonul să vedem ce avem. Fac cum spune el, dar are parte de o surpriză. Rana nu mai există, e ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
-Nu înțeleg..unde e rana de care ziceai?
-Umm..văd că nu e nimic. Iartă-mă, cred că am halucinații de la oboseală. Nu trebuia să te deranjez..îmi cer scuze din nou, spun eu încercând să scap. Uitasem că rănile mi se vindecă de la sine.
Urs spune că nu e nici o problemă, dar totuși îmi verifică piciorul ca să se asigure că nu e nimic grav. După ce termină, pune lucrurile la loc și se pune înapoi în pat, trăgând plapuma peste el.
-Nu ai de gând să te învelești?
Stau în stânga lui, în fund, neștiind ce să fac.
-Dorm cu tine? Adică, împreună? În același pat? Cu tine?
-Stai liniștită, nu am păduchi. Sau poate am? Îi dau un pumn în piept, așa, jucăuș, și râdem amândoi. Uite, dacă nu vrei să dormi cu mine, înțeleg. Momentan sunt un străin pentru tine. O să merg să dorm în sufragerie, pe canapea.
Se pregătește să se ridice, dar eu îl prind de tricou.
-Nu, nu, nu e o problemă, doar că nu știam. Scuze dacă păream speriată, îi zic eu, încercând să îl fac să nu plece. Nu-l vreau departe de mine. Nu știu ce e sentimentul ăsta, dar..îmi place.
-Bun, oricum nu plecam, spune el și zâmbește larg. Noapte bună să ai și învelește-te bine. E destul de frig. Avem o problemă cu centrala și doar mâine vine să o repare. Dacă e ceva, orice, doar trezește-mă. Orice problemă minoră, nu contează. Ai înțeles?
Dau din cap că "Da" iar el se întoarce într-o parte, nu înainte de a-mi ura, încă o dată "Noapte bună".
-Umm..Urs? Poate pare penibil că te rog asta, dar..umm, îmi poți cânta ceva? Eram obișnuită să mi se cânte ca să adorm..
-Cu cel mai mare drag. Vrei să cânt și cu chitara? Pot și cu chitara! spune el, țâșnind din pat ca un titirez. Te avertizez, sunt doar la început. Căle mă învață să cânt și cred că încep să mă descurc.
-Nu, nu, nu te deranja. Doar cu vocea e bine. Dar nu scapi de a-mi cânta la chitară într-o zi.
-Perfect. Vine înapoi în pat și se cuibărește în spatele meu. Începe să cânte și Doamne ce voce..mi se face pielea găină.
Nu pot să vă descriu deoarece nu îmi găsesc cuvintele. Mă abțin să nu plâng, atât de frumos cântă. Simt cum ochii îmi devin grei, iar pleoapele se chinuie să rămână deschise, dar cedez și adorm instant. Nu am mai stat până la finalul cântecului.
URS P.O.V
Termin de fredonat cântecul și o văd pe Sophia cu ochii închiși, pieptul ei ridicându-se coborându-se, una după alta. A adormit, iar acest fapt mă bucură. Merită să se odihnească. E o persoană bună la suflet, fragilă, doar că vrea să pară genul de fată rea. Sunt sigur că a trecut prin multe, dar eu sunt aici să o sprijin și să o fac să treacă peste orice.
Închid și eu ochii și simt cum somnul mă ia, dintr-o dată.
Mă trezesc deoarece simt o respirație pe ceafa mea. Mâ întorc și o văd pe Sophia la doar câțiva centimetrii de mine. Doarme ca un bebeluș. Schițez un mic zâmbet și o iau în brațe, brațele mele înconjurându-i trupul cald. Simt cum se cuibărește în brațele mele și încearcă se se așeze mai bine. O pup pe frunte și sunt gata să adorm din nou când o aud cum mormăie:
-Sărută-mă..
*piesa fredonată de Urs este chiar la începutul capitolului
James Arthur-Say you won't let go*
