VII

66 13 1
                                    

-Sărută-mă..

URS P.O.V
Rămân uimit de ce aud. Mai mult ca sigur visează. Îi dau drumul din brațele mele și mă întorc cu spatele la ea. Încerc să adorm la loc, dar nu pot. Mă tot gândesc că poate nu visează, ci chiar își dorește să o sărut..Oh, haide, Urs! Ce prostănac ești să te gândești la asta.
Dintr-o dată simt o căldură în tot corpul și mă uit în oglinda paralelă cu patul meu. Sophia mă îmbrățisează și simt cum inima începe să îmi bată nebunește, iar palmele îmi devin reci. Nu, nu, sigur visează ceva și îi e frică.
Îmi pun palma peste palma ei fragilă și îmi dau seamă că pielea ei e moale și catifelată, exact ca a unui bebeluș.
-Sunt aici..nu plec nicăieri, zic eu în șoaptă, iar după cinci minute adorm, dar nu înainte de a-mi spune în gând că nu o să îi menționez ceea ce tocmai s-a întâmplat.

Sophia P.O.V
Îmi deschid, încet, pleoapele și încep îmi întind corpul. Nu am mai avut un somn atât de liniștit de..multă vreme.
Îmi întorc privirea în partea dreaptă și văd că sunt singură. Mă panichez și mă ridic în fund, căutându-l cu privirea pe Urs în toată camera. A plecat..
O foaie albă ce stă pe birou îmi atrage privirea. Mă ridic, o iau în mână și încep să citesc ce e scris pe ea:
     Mă bucur că te-ai odihnit așa bine. Eu și băieții am plecat prin oraș, dar ne vom întoarce cât de curând. Simte-te ca acasă.
                                                                  Urs
Sunt singură în toată casa...stai puțin..SUNT SINGURĂ ÎN TOATĂ CASA!! Încep să dansez ca o nebună prin cameră. După micul meu "show", merg în bucătărie cu gândul de a-mi face o cafea pe care o voi bea pe balcon în timp ce îmi voi fuma o țigară. Perfect morning. Hmm, e ciudat de curat. Ai crede că patru băieți sunt mai dezordonați dat fiind faptul că locuiesc doar ei.
Îmi fac cafeaua, îmi iau țigările din geacă și merg pe balcon, nu înainte de a mă îmbrăca mai gros. Și când zic asta, mă refer la faptul că am luat o geacă mai groasă de pe cuier. Nu știu a cui este, dar nu cred că se supără.
După micul meu răsfăț, pun geaca la loc și în bucătărie am o surpriză. O pisică stă pe masă și se uită la mine. Ok....nu știam că băieții au un animal de companie. Mă apropii de ea și pe când să o mângâi, face urât.
-Oh, da? Vrei să ne întrecem? Fie cum vrei tu, felino. Îmi pun cana cu cafea pe masă și încep să mă transform. Colții și limba mi se alungesc, pupilele iau formă cilindrică, iar pielea are o tentă mai verzuie.
-Ce zici acum, micuțo? Sssssssssss. Biata pisică se sperie și fuge într-o cameră. Zâmbesc ușor și amuzată de faptul că am speriat-o atât de ușor.
Zâmbetul îmi dispare de pe față iar panica îi ia locul în momentul în care îi aud pe băieți.
-Sophia, am ajuuuuns!
Oh, nu....

HurricaneWhere stories live. Discover now