-Până mâine seară te vreau plecată din casa noastră, spune Urs.
Simt cum inima mi se face cât un purice și mi se înmoaie picioarele. Nu înțeleg absolut nimic, nu îi înțeleg comportamentul deloc..din persoana calmă și pozitivă a deveni..rece. Ceva s-a întâmplat și vreau să aflu. Înainte să mai zic ceva, aud o bătaie la ușă. Mă duc să deschid și îl văd pe Sorin.
-Hei, masa e gata. Juno și Căle ajung cam în cinci minute, deci putem mânca. E totul în regulă aici?
Las privirea în jos și mă uit la Urs care își șterge lacrimile.
-Da, e bine. Am avut de rezolvat o problemă, dar acum...totul e gata, spune Urs. Minți! Nu-i așa, Sophia?
Privirea lui e ca un topor în inima mea. Mă uit la Sorin și înapoi la Urs.
-Așa e.., spune eu fără vlagă. Sorin, ne scuzi puțin? Venim într-un minut.
Aprobă din cap și închid ușa în urma lui.
-Bine, spun eu, voi pleca. Dar ce le vei spune băieților? O să pară suspect că am plecat după doar două zile și o să le pară și mai suspect schimbarea ta de comportament pe care încă nu mi-o pot explica.
-Nu te îngrijora, știu eu ce să le zic. Nu o să mai fie problema ta de acum încolo, zice Urs și iese din cameră.
Toate emoțiile ies la suprafață și nu mai pot să le țin în mine. Mă prăbușesc pe podea iar șuroiul de lacrimi își face simțită prezența pe fața mea. Credeam..credeam că ține la mine, măcar puțin. Nu i-am cerut să mă iubească sau să zică că mă place, voiam doar puțină afecțiune..afecțiune care credeam că mi-o va da. Iar am avut încredere și asta m-a distrus. De ce am crezut că el e diferit? De ce m-am băgat cu capul înainte? Fuck..nu cred că există cuvinte să descriu câtă durere am în suflet. Cu fiecare lacrimă devin mai slabă, rămân fără energie. Abia mă pot ridica în picioare, dar reușesc într-un final. Merg la oglindă și îmi șterg lacrimile de pe față în speranța că restul băieților nu vor observa.
Ies din camera și mă îndrept cu pași mărunți spre bucătărie pentru a mă pune la masă. Mă simt sleită de puteri de la atâta plâns, doare, doare atât de rău..doare ca persoana adorată de tine, persoana în care ți-ai pus încrederea, să zică că te urăște. Nu îi doresc nici unui dușman să simtă ce simt eu. Deși ar fi câteva persoane...dar nici măcar la ele.
Mă opresc chiar înainte să pun piciorul în bucătărie, inspir și expir și pun un zâmbet pe fața mea plânsă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Sunt atât de bună la asta..
-Salut, guys. Oooo, Sorin, arată minunat! Ce ai gătit?
-Paste carbonara cu ciuperci și parmezan. Sper să îți placă la fel de mult cum le place băieților. Defapt, e chiar una din mâncările favorite ale lui Urs. Mă rog, doar din cele pe care le fac eu. Servește-te, te rog.
Iau lingura și îmi pun puțin, nu vreau să par o fomistă. De obicei mănânc mult, dar nu vreau să se sperie. Deși, dacă ar știi ce sunt, atunci chiar s-ar speria. Iau o îmbucătură și...Dumnezeule mare! Am ajuns în Raiul mâncării.
-Doamne, Sorine, e delicios. Băiete, nu înțeleg cum de ești fără iubită. La cât de bine gătești, mă mir că nu e coadă la ușă, spun eu iar după fiecare cuvânt iau câte o îmbucătură. E atât de bună mâncarea încât mi-aș coase partea pe care ies afară ca să rămână mereu în mine. Da, sunt ciudată.
-Defapt, despre asta am vrut să vorbesc cu voi toți. Masa asta a fost doar o scuză ca să fim toți împreună. Guys, am întâlnit pe cineva, spune Sorin cu o oarecare roșeață în obraji.
Juno și Căle îl felicită pe Sorin și eu la fel. Ne zice că nu e nimic sigur, a cunoscut-o acum câteva zile la o cafenea. El aștepta cafeaua ce și-o comandase la pachet iar ea tocmai intrase în tură. Atunci când a fost chemat să își a cafeaua, a văzut-o.
-Frate, asta e dragoste la prima vedere. Rar găsești așa ceva, zice Căle.
-Orice ar fi, spun eu, întrerupându-l pe Căle, merită să încerci. Altfel, vei regreta. Și mai bine un "ups" decât un "cum ar fi fost dacă..".
-Uuuuuu, tipa nu numai că e bună, dar e și deșteaptă. Mai spune, iubito, mai spune. Juno cred că a fumat ceva. Ce au toți băieții din casa asta?
-Urs, ești cam tăcut, ești bine? îl întreabă Sorin. Mă uit la el care stătea chiar în fața mea, în celălalt capăt de masă. O pot simții până aici. Furia lui. E ca un taur care se pregătește să intre în arenă, gata de luptă. Întrebarea e: cu cine se pregătește Urs să se lupte?
-Toată discuția asta despre "iubire" e o prostie. Nu există așa ceva. Sunt doar baliverne, minciuni!! spune Urs, ridicându-se în picioare.
-Băi, ce ai? spune unul dintre băieți. Nu îmi pot da seama care e deoarece toată atenția mea e ațintită spre Urs. Ridică degetul arătător și îl îndreaptă spre mine și spune:
-Ea e o mincinoasă!
