-Ea e o mincinoasă!
Nimeni nu spune nimic. Tăcerea ia cu asalt bucătăria iar eu simt că mă prăbușesc psihic.
-Urs, calmează-te, omule, spune Sorin.
-Cum să mă calmez, huh? Cum? Aveți idee cu cine stăm în casă? Știți că ne-a mințit? Nu știți nimic!
-Bro, mai ușor..
-Nu, Juno, nu! M-am săturat ca toate persoanele de care mă atașez prea repede să mă mintă! M-am săturat să sper la nesfârșit! Asta e greșeala mea, mă atașez prea repede. Sunt prea bun, prea ușor de prostit, prea naiv..
Nu pot să stau să văd cum se distruge singur, nu pot..țin la el prea mult. Las privirea în jos iar lacrimile izbucnesc pe fața mea:
-Probabil Urs are un motiv serios să fie supărat pe mine..nu vreau să știu care e acela, așa că, ca să îl fac fericit și pentru că urăsc să văd cum suferă...am să plec acum din această casă. Băieți, vă mulțumesc enorm de mult pentru căldura cu care m-ați primit la voi, dar deja cauzez probleme..și nu mai vreau ca oamenii să plece de lângă mine așa cum o fac mereu. De data asta, aleg ca eu să plec înainte să fie mai rău..și Urs, îmi pare rău..
Sorin vine în fugă spre mine în timp ce merg spre curier pentru a-mi lua geaca. Vreau să plec din casa asta. Aduc doar probleme și suferință..
-Hei, hei, ce tot vorbești acolo? De ce să pleci?
-Urs mi-a spus să plec până mâine așa că aleg să plec acum. Te rog, înțelege-mă. E mai bine pentru toți..
-Și ce o să faci? O să fugi toată viața de fiecare problemă?
Nu răspund..asta fac de când mă știu. Sunt o lașă, prefer să țin în mine emoțiile decât să le dau frâu. Mă încalț și înainte de a ieși pe ușă, îi arunc o privire lui Sorin și îi spun:
-Mulțumesc, din nou. Transmite-le băieților toate cele bune. Și cu asta, am ieșit. Nu mai pot da înapoi. A fost frumos cât a durat, dar nu toate lucrurile bune durează la nesfârșit.
Ies din scara blocului și îmi aprind o țigară. Întotdeauna țigările m-au calmat. Multă lume mi-au spus că e o prostie, că doar îmi fac rău dacă fumez, ca defapt totul pornește de la psihicul meu. Dar nu-mi pasă. Adevărat sau nu, fiecare dintre noi suntem dependenți de ceva ce ne înlătură durerea. Iar la mine, acel ceva sunt țigările.
Nu mă uit pe unde merg și dau nas în nas cu cineva. Îmi cer scuze de la persoana respectivă și rămân mută de uimire când văd cine e.
-Sophia, tocmai pe tine te căutam!
-Ce faceți voi aici?
