Poezii

13. Sam si Dean (Spn)

Stau, imi amintesc momemte,
Atunci cand nimeni nu dorea sa ma ierte,
Pentru c-am gresit,
Si-am pasit pe un drum parasit,
Plin de fantome si umbre intunecate,
Prinse-ntr-o cusca de creaturi vanate,
Langa ele, Sam si Dean stateau,
Spunandu-mi sa nu m-apropii de ea.
Acestia se indeparteaza, iar in ochii mei parea,
O adunatura de jucarii de plus ce nefericite suspinau,
Eu stiam ceea ce vreau,
Le deschid cusca cu o argrafa de-a mea,
Pe cer apar miliarde de artiificii negre necurate,
Acestea trebuiau urgent purificate,
Inainte ca cei doi baieti s-apara,
Si sa zareasca cuscalor cea goala.
Vrajitoare descoperisem ca eram
Cu o miscare a mainii le alergam,
Cu aplicarea magiei le ucideam.
Sam si Dean ajung uimiti,
Imi multumesc dupa care sunt razvratiti,
Ma apuca si pe mine,
Crezand ca asa e bine,
Dar de fapt eu ii ajutasem,
Si prin neatentia mea,
Am dat din nou de belea.

Heei lumee :')
Știu ca n-am mai postat de mult un capitol din cartea asta, dar, n-aveam inspiratie.
Sper sa va placa💕
Hug😶