Poezii

38.Fior

Aceste lucruri nu se pot observa,
Intre mine si fericire se afla ceva..
Ce aduce nedorita ura,
In interior o simt mult prea pura.
De ce suferinta ma-njumatateste?
De ce-ntr-un colt ma incolteste?
Plina si pierduta-n tipete de durere,
Asemenea sufletului camaradului meu ce de-abia mai geme...
Prizoniera unei depresii ce apare si dispare,
Ma lovesc la fiecare alunecare,
Franturi si bucatele de inima-m tin in pumni,
Nu sunt potrivita pentru rautatea acestei lumi...
Potrivita sau nepregatita?
Trebuie sa-mi raspund intrebarii silita.
Mii de prejudecati am infaptuit,
Stiu, m-am pripit.
M-am lovit fiindca mi-a pasat,
M-a durut si m-a daramat...
Zidul de caramida e doar pietricele,
Era solid si in picioare pana sa mi-l faca bucatele...
De tot m-am lovit neprevazut,
M-am destramat si adanc m-a durut.
Din varful muntelui ce ma aflu in jos cad,
Si ma-nnec in afundul lac,
De-o culoare rosu aprinsa,
Ce dintr-al meu tablou era desprisa.
Vantul prin par incet imi adie,
E de fapt ventilatorul din bucatarie,
Ce-mi aminteste ca tot aici sunt,
Privirea de pe chip incep sa mi-o incrunt,
Trebuie s-accept ceea ce fac si ceea ce sunt,
Totul era atat in exterior cat si in interior,
Pe sira spinarii am simtit un fior.