Poezii

24.Bunatate noastra

Sper ca ce e rau sa nu se mai repete,

Sa nu mai bem apa altora cu atata sete,

Pentru ca si noi avem destule regrete,

Ce nu le putem strange ca niste plete,

Si lanternei ce ne lumina pesterile intunecate,

Bateria ii e pe terminate.

La fel ca si rasul tau hotic si lipsit de maturitate,

Ma faci sa cred ca n-ai deloc umanitate,

Si acum vad asfalturile crapate,

De lacrimile din care ziceai ca-mi fac publicitate.

Esti doar un copilaros lipsit de demnitate,

Jucandu-se cu-n urs de plus din care vatelina scoate.

Si se duce o data cu orice speranțe,

Inghitit de abisul tau plin de ignoranțe,

Poate cand pinguinii vor zbura departe,

Iti vei da seama cate pacate,

Si cate vorbe ca cicatrici ai aruncate,

Peste valul de oameni care-ti dadeau doar libertate.

De azi gata cu noi, cei care-ti aratau bunatate.

Si care-ti tineau pumnii, crezand ca ai dreptate.