Poezii

36.Piesele de șah

Poate că piesele de pe tabla de șah au zburat atunci cand le-am aruncat,
Iar eu pe nisipul rece am îngenunchiat,
Să le strâng ca să le pun cap-la-cap,
Dar asemenea problemelor s-au înmulțit,
Iar tabla și pământul de sub picioare mi s-au topit.
Piesele haotice cu un suras diabolic subit,
Prin tunelul îngust aluneca în slow-montion dar totuși grăbit,
Gândurile și umbrele veninoase cu colți mă împung.
Distanta lasă și mai mult de dorit,
În loc să mă coc la soare înghet cât ai clipit.
Tatuaje-n relief îmi apar pe față,
Simt niște cute, mi se face greață,
Oare-o reptila-m devenit?
Sau demonii din abis m-au răpit?
Ceva mă trage și cu oroare-mi aprind în mâini,
O sferă de foc ce mă face să tușesc prin propri-mi plămâni,
Nu tutunul fiind de vină,
Aci' jos eo-o altă climă.
Pământul clișeic se lasă,
Presiunea anostă mă apasă,
Și sub groaza ce mă străpunge asemenea glonțului,
Țin o piesă de șah strâns parca fiind briceagul hoțului.
Asta-i tot ce mi-a rămas,
Ajung în stare de impas.
Pământul cu tot cu sfera mea de foc ma înghite mai afund,
Simt o briză fierbinte, ceva profund.
Cad de la scoarța prin manta,
Simt că ajung la apogeu -
In centrul Terrei, în nucleu.
Mingea mea de foc supranaturală,
Îmi arde tenul tatuat și cutat,
Ochii-mi strâng de durere și oroare
Trebuia chiar eu să am aceasta onoare?
Dar firicelele de foc mă gâdila tot mai alert,
Trauma îmi face corpul sa fie unul inert.
Ochii mi închid de arsura dureroasă ce-i lovea,
Piele ce mi se topea ca și untul încălzit mă îngrozea.
Mă trezesc la masa de șah cu zâmbet.
Din somn m-am trezit cu un acut râset.
Piesele nu s-au topit - nici dilatat,
Pământul e întreg - dar nu pătrat,
Bila nu mai mi-e în mână - oare ce s-a intamplat?
Prin trupul cu sânge al diavolului simt c-am înnotat,
Asta va rămâne-ntr-un caiet notat,
Nimanui fiind arătat.